vineri, 26 iunie 2015

Necrolog la plecarea din această lume a distinsului Dascăl, HINTZ ION

Necrolog la plecarea din această lume a distinsului Dascăl, HINTZ ION, 
autor și colaborator al revistei Colțul Profesorului


  Domnul profesor de matematică,  Hintz Ion, a fost o prezenţă cu totul aparte, o autentică personalitate, cu o concepţie de viaţă şi de muncă şi o structură morală nu numai inconfundabilă dar şi uşor de recunoscut şi care s-a impus puternic prin tot ceea ce a făcut ca profesor în mediul rural dar și în mediul urban  şi în primul rând ca om, ca familist, ca părinte al tuturor celor care i-au fost elevi, pentru care el era deopotrivă ca un tată -a lăsat o amprentă puternică asupra tuturor celor cărora le- a fost profesor, colaborator sau prieten, chinuindu-se să-i convingă pe aceştia că numai munca asiduă şi perfecţiunea este cheia rezolvării tuturor problemelor în viaţă, cheia succesului.
Am învăţat enorm de la el, nu numai în domeniul matematicii(- deoarece după 10 ani de predat limba engleza a trebuit sa mă reprofilez ca învățator și nu vă spun ce probleme trebuia să descurc… și de câte ori îi ceream ajutorul venea cu explicații pertinente) dar şi elemente ale vieţii cotidiene. Era intransigent, iar sub solicitudinea şi amabilitatea pe care o arăta tuturor celor cu care lucra, se ascundea un critic aspru al atitudinii momentului respectiv, fiind în acelaşi timp neiertător cu diletantismul şi superficialitatea în muncă, cu semidocţii şi cu surogatul de cultură şi ştiinţă. S-a dedicat muncii de profesor acumulând o impresionantă zestre de deprinderi extrem de precis însuşite, cu o consecvenţă neabătută de la normele profesionale. Era serios dar avea un simţ dezvoltat al umorului. Era foarte ocupat tot timpul, căci muncea foarte mult dar avea timp pentru oricine. Sunt foarte sigură că e greu să explic sau să evoc în câteva cuvinte numeroasele ocazii în care l-am văzut reacţionând sau l-am auzit dând diverse replici spirituale.
    Deşi trecerea timpului  va şterge, din păcate, încetul cu încetul imaginea omului care a fost, faptele sale rămân ori ar trebui să rămână în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut.
... orele de matematică. Atmosferă optimistă, relaxată, vie peste ani în amintirea atâtor generaţii de profesori de matematică, ingineri sau doar iubitori de matematică.
... profesorul de matematică. Aceeaşi prezenţă firească, fără să se apeleze la artificii de magician sau la intonaţii oratorice, explicând limpede, învăţându-i  pe copii să priveasca  dincolo de latura abstractă a obiectului, convingând, ştiind  să îi  apropie de adevărul ştiinţific îndemnându-i să se adâncească  în studiul matematicii, în căutarea unor bucurii nebănuite. Era în egală măsură exigent cu forma raţionamentelor şi cu modul de exprimare a acestora. Îi urmărea atent cu o privire pătrunzătoare, senină şi plină de înţelegere, pentru că, înainte de a fi elevi, erau pentru dumnealui nişte copii „teribili".
Sunt mulţi aceia care într-un fel sau altul au fost influenţaţi de întâlnirea cu domnul profesor Hintz Ion.
Ce anume a determinat respectul şi admiraţia lor?

Poate consecvenţa cu care îi învăţa pe elevi să înţeleagă faptul că vârsta adolescenţei este frumoasă în măsura în care spiritul este frumos. Sau poate generozitatea cu care îi făcea conştienţi de propria valoare, convingându-i că în fiecare există proverbiala piatră preţioasă ascunsă, iar dacă vor trudi să o scoată la suprafaţă, viitorul va fi al lor şi îl vor putea croi într-un destin împlinit.
Rămas bun, dragă domnule Hintz!
Odihnește-te în pace!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu