sâmbătă, 26 decembrie 2015

24 DECEMBRIE 2015-STEAUA DE LA RASARIT

CU BUCURIE IN SUFLET POSTEZ IMAGINILE CU ACEASTA STEA DEOARECE DUMNEZEU NE ADUCE AMINTE CE DAR MINUNAT A FĂCUT ÎNTREGII OMENIRI, SPRE MÂNTUIRE!
CRĂCIUN FERICIT ALĂTURI DE CEI DRAGI!
















Odată cu Naşterea lui Hristos, a apărut pe cer o Stea neobişnuit de strălucitoare, care i-a călăuzit pe „Magii de la Răsărit” spre locul unde s-a născut Iisus. Când au ajuns în Ierusalim, steaua călăuzitoare a dispărut. Au fost nevoiţi să caute şi să întrebe: „Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 2).
Sfântul Matei a consemnat venirea Magilor de la Răsărit, fără a menţiona numele şi numărul lor. După o tradiţie ar fi fost trei: Melhior, Caspar şi Baltazar. După altă tradiţie ar fi fost patru. Cel de-al patrulea – Artaban - ar fi întârziat să vină la locul de întâlnire, de unde urmau să pornească împreună, călăuziţi de steaua minunată, pe care ei o văzuseră strălucind la Răsărit. A ajuns şi Artaban la Ierusalim, dar mai târziu, după 33 de ani, după un drum lung şi anevoios şi plin de întâmplări urâte.
Acolo L-a întâlnit pe Pruncul născut odinioară în Betleemul Iudeii, acum - bărbat în toată firea, răstignit pe cruce, în agonia morţii.
Cei trei Magi erau iniţiaţi în tainele ştiinţei astronomiei. Puteau interpreta semnele timpului, observând mersul aştrilor cereşti. În întunericul nopţii au văzut o stea luminoasă răsărind, de a cărei strălucire minunată au fost pătrunşi.
Steaua minunată le-a deşteptat acea dorinţă tainică din om, să vadă lumină şi să pornească la drum, în căutarea lui Dumnezeu. Mare le-a fost bucuria, să-L găsească pe Acela, Care a adus pace pe pământ şi în Cer, Care dă fericire şi ocrotire, căci izvorul strălucirii stelei era Împăratul Nou-Născut, Iisus Hristos, „Soarele dreptăţii şi Răsăritul cel de sus”, Care avea să pună în mişcare lumea întreagă.
Cei trei Magi au sosit în Ierusalim, în vremea regelui Irod cel Mare, căutând pe Dumnezeu. Ca să-L cauţi şi să-L afli pe Dumnezeu, ca să descoperi lumina Lui în lume, înseamnă drum lung şi obositor, adesea presărat cu obstacole, cum li s-au întâmplat celor trei Magi din Evanghelie: ”Acolo cum au ajuns, steaua-n nor li s-a ascuns şi le-a fost a se plimba, prin oraş a întreba”: „Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit, steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui” (Matei 2, 1-2). „Iar Irod, mare-mpărat , auzind s-a tulburat”, şi cu el „s-a tulburat tot Ierusalimul „ (Matei 2,2-3); „Pe Magi grabnic i-a chemat şi în taină i-a întrebat, ispitindu-i vru setos, ca să afle pe Hristos” (colindul).
Irod i-a încurajat pe Magi, să caute şi să găsească pe Pruncul-Rege al iudeilor căutat de către ei şi, după ce I se vor închina Lui, să vină să-i spună şi lui unde se află Acela, ca să meargă şi el să I se închine. Vorbe mincinoase! căci Irod nu intenţiona nicidecum să se închine Pruncului Iisus. Dimpotrivă! „S-a mâniat şi s-a tulburat, semeţindu-se luptătorul împotriva lui Dumnezeu, a omorî pe Hristos” (vezi Matei 2, 16).
După întâlnirea cu Irod, „au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie foarte mare” (Matei 2,9-10).
Cei trei Magi s-au închinat Pruncului Iisus şi L-au cinstit cu daruri preţioase: aur, tămâie şi smirnă. Închinarea lor şi cinstirea Magilor a fost rugăciune şi proorocie: cu aur L-au cinstit pe Pruncul Iisus ca pe un Împărat, cu tămâie - ca pe Dumnezeu, cu smirnă - ca pe Mântuitorul, smirna prevestind patimile, răstignirea şi moartea lui Hristos. In acest înţeles glăsuiesc multe cântări, din slujbele ortodoxe, legate de Sărbătoarea Naşterii Domnului: „Magii de la Răsărit, arătau prin smirnă moartea, prin aur - puterea împărătească, iar prin tămâie - întâietatea Dumnezeirii” (din Canonul Pavecerniţei din ajunul Crăciunului, Cântarea 5-a , Strofa 6-a). Sau această cântare: „Domnul Iisus născându-Se în Betleemul Iudeii, magii venind de la Răsărit s-au închinat lui Dumnezeu, Celui ce S-a întrupat; şi îndată deschizându-şi visteriile, I-au adus daruri scumpe: aur lămurit, ca unui Împărat al veacurilor; tămâie, ca unui Dumnezeu al tuturor şi ca unui mort de trei zile; şi smirnă, ca Unuia fără de moarte…” (Untrenia Înaintea-Prăznuirii, Stihira de la Stihoavnă, alcătuire a lui Anatolie).
Magii de la Răsărit nu vor fi fost chiar străini de poporul iudeu şi de religia lor.
Sunt consideraţi simboluri, pentru lumea celor trei continente cunoscute în vremea aceea: Asia, Europa şi Africa.
Venirea lor la Betleem, la locul unde S-a născut Hristos, trebuia să fie răspuns la întrebarea, pe care şi-a pus-o Biserica de la începutul ei (secolul I), cu privire la convertirea păgânilor la Hristos şi la condiţiile, ce trebuiau îndeplinite de către aceştia (vezi Faptele Sf. Apostoli, 11 şi 15).
Venirea Magilor la Betleem – la locul Naşterii Domnului Hristos, vrea să mai însemne, că Hristos – Lumina lumii, Răsăritul cel de Sus – S-a arătat tuturor oamenilor spre mântuirea lor, că toate naţiunile sunt chemate să-L primească Mântuitor, Binefăcător şi Izbăvitor şi să se împărtăşească de roadele Întrupării lui Dumnezeu.
Venirea Magilor n-a fost întâmplătoare. Fusese prevăzută mai de demult în planul lui Dumnezeu. Cu ea s-a împlinit proorocia lui Isaia, despre pelerinajul sau convertirea popoarelor păgâne la Hristos, la sfârşitul veacurilor - la plinirea vremii: „Regi vor umbla în lumina Ta şi neamurile întru a Ta strălucire” (Isaia 60,3).
După ce S-au închinat pruncului, Magii nu s-au mai dus la Irod, după cum le fuseseră înţelegerea, ci s-au întors în ţara lor pe alt drum, după cum primiseră „înştiinţare în vis” (Matei 2,12). Au ales altă cale decât cea pe care veniseră, nu atât de frica lui Irod, cât pentru faptul, că vor fi simţit că în viaţa lor s-a schimbat ceva; că nimic nu mai este ca mai înainte. Ori, se ştie: cine a găsit pe Dumnezeu, merge pe drum nou.

vineri, 26 iunie 2015

Necrolog la plecarea din această lume a distinsului Dascăl, HINTZ ION

Necrolog la plecarea din această lume a distinsului Dascăl, HINTZ ION, 
autor și colaborator al revistei Colțul Profesorului


  Domnul profesor de matematică,  Hintz Ion, a fost o prezenţă cu totul aparte, o autentică personalitate, cu o concepţie de viaţă şi de muncă şi o structură morală nu numai inconfundabilă dar şi uşor de recunoscut şi care s-a impus puternic prin tot ceea ce a făcut ca profesor în mediul rural dar și în mediul urban  şi în primul rând ca om, ca familist, ca părinte al tuturor celor care i-au fost elevi, pentru care el era deopotrivă ca un tată -a lăsat o amprentă puternică asupra tuturor celor cărora le- a fost profesor, colaborator sau prieten, chinuindu-se să-i convingă pe aceştia că numai munca asiduă şi perfecţiunea este cheia rezolvării tuturor problemelor în viaţă, cheia succesului.
Am învăţat enorm de la el, nu numai în domeniul matematicii(- deoarece după 10 ani de predat limba engleza a trebuit sa mă reprofilez ca învățator și nu vă spun ce probleme trebuia să descurc… și de câte ori îi ceream ajutorul venea cu explicații pertinente) dar şi elemente ale vieţii cotidiene. Era intransigent, iar sub solicitudinea şi amabilitatea pe care o arăta tuturor celor cu care lucra, se ascundea un critic aspru al atitudinii momentului respectiv, fiind în acelaşi timp neiertător cu diletantismul şi superficialitatea în muncă, cu semidocţii şi cu surogatul de cultură şi ştiinţă. S-a dedicat muncii de profesor acumulând o impresionantă zestre de deprinderi extrem de precis însuşite, cu o consecvenţă neabătută de la normele profesionale. Era serios dar avea un simţ dezvoltat al umorului. Era foarte ocupat tot timpul, căci muncea foarte mult dar avea timp pentru oricine. Sunt foarte sigură că e greu să explic sau să evoc în câteva cuvinte numeroasele ocazii în care l-am văzut reacţionând sau l-am auzit dând diverse replici spirituale.
    Deşi trecerea timpului  va şterge, din păcate, încetul cu încetul imaginea omului care a fost, faptele sale rămân ori ar trebui să rămână în amintirea tuturor celor care l-au cunoscut.
... orele de matematică. Atmosferă optimistă, relaxată, vie peste ani în amintirea atâtor generaţii de profesori de matematică, ingineri sau doar iubitori de matematică.
... profesorul de matematică. Aceeaşi prezenţă firească, fără să se apeleze la artificii de magician sau la intonaţii oratorice, explicând limpede, învăţându-i  pe copii să priveasca  dincolo de latura abstractă a obiectului, convingând, ştiind  să îi  apropie de adevărul ştiinţific îndemnându-i să se adâncească  în studiul matematicii, în căutarea unor bucurii nebănuite. Era în egală măsură exigent cu forma raţionamentelor şi cu modul de exprimare a acestora. Îi urmărea atent cu o privire pătrunzătoare, senină şi plină de înţelegere, pentru că, înainte de a fi elevi, erau pentru dumnealui nişte copii „teribili".
Sunt mulţi aceia care într-un fel sau altul au fost influenţaţi de întâlnirea cu domnul profesor Hintz Ion.
Ce anume a determinat respectul şi admiraţia lor?

Poate consecvenţa cu care îi învăţa pe elevi să înţeleagă faptul că vârsta adolescenţei este frumoasă în măsura în care spiritul este frumos. Sau poate generozitatea cu care îi făcea conştienţi de propria valoare, convingându-i că în fiecare există proverbiala piatră preţioasă ascunsă, iar dacă vor trudi să o scoată la suprafaţă, viitorul va fi al lor şi îl vor putea croi într-un destin împlinit.
Rămas bun, dragă domnule Hintz!
Odihnește-te în pace!


joi, 7 mai 2015

PREMIANTII CLASEI a 2-a B LA CONCURSUL JUDEȚEAN " BASMUL – PUNTE DE LEGĂTURĂ ÎNTRE POPOARE” PROIECT JUDEȚEAN





Marți ,31 martie 2015, la Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Năvodari a avut loc activitatea „Tărâmuri miraculoase”,activitate desfășurată în cadrul proiectului județean ”Basmul-punte de legătură între popoare”,coordonat de prof.Cornelia David și prof. înv. primar Iulia Heroiu.Proiectul  are ca scop stimularea interesului față de valorile literaturii naționale și universale,față de lectură,dar și dezvolaterea abilităților creatoare.
Activitatea a constituit  una din cele patru secțiuni ale proiectului,cea cu participare directă,”Parada costumelor”.Elevii au întruchipat personaje din basme,defilând in costume din cele mai inspirate.