joi, 10 aprilie 2014

SCOALA ALTFEL, ZIUA A 4-A.PICTURA EBRU, INSTITUTUL YUNUS EMRE, CONSTANTA.10 APRILIE 2014

Oartă de care mulţi au auzit…, dar mulţi n-au auzit, e tehnica de a desena pe apă sau arta de a marmora hârtia. Pe scurt, arta Ebru. Cum, de ce, sau de cine a fost inventată arta Ebru sunt întrebări rămase fără răspuns deocamdată,  în principal din cauza suportului pe care se imprima pictura: hârtia, prea puţin rezistentă timpului. Surse istorice au localizat însă începuturile artei Ebru în secolul XIII în Turkistan, după care aceasta a ajuns, prin Iran, în Anatolia şi a crescut apoi răspândindu-se odată cu Imperiul Otoman. Istoria artei marmorării hârtiei nu este însă doar acoperită de un nor misterios (ebru, în limba turcă înseamnă nor sau înnorat), ci a dezvăluit şi certitudini. Una dintre ele se află în Palatul Topkapî şi este cea mai veche pictură Ebru găsită până acum, care datează din 1447. De la începuturile secolului XVII, datorită călătorilor turci ce străbăteau Europa precum şi a europenilor ce răspundeau chemării Orientului, pictura Ebru a depăşit graniţele Imperiului Otoman, fiind recunoscută de europeni sub denumirea de „foiţă turcească” ori „hârtie marmorată turcească”. În mod tradiţional pictura Ebru era folosită în special la înfrumuseţarea copertelor manuscriselor. Acum, picturile obţinute prin această tehnică împodobesc pereţii caselor iar realizarea lor, ca orice formă a artei, reprezintă atât un act artistic complex cât şi o terapie. 
Unicitatea tehnicii Ebru se datorează „undei de ajutor” a apei folosită drept suport iniţial, care marmorează de fiecare dată altfel fondul picturii. De aceea, fiecare desen în stil Ebru este unicat.
Totul, în Ebru, este natural. O tavă de metal, puţin adâncă, în care apa se amestecă cu anumite răşini constituie suportul iniţial al picturii. Cu o pensulă aparent obişnuită înmuiată în culoare, se stropeşte uşor deasupra tăviţei iar apa se umple de rotocoale colorate. Acesta va fi fundalul viitoarei picturi.
„Pensulele se fac manual din păr de coadă de cal tânăr.  „Iar coada pensulei e din lemn de trandafir.” Culorile sunt  obţinute din roci colorate, lut şi plante. Pastele rezultate în urma zdrobirii ingredientelor se amestecă cu apă, apoi în ele se toarnă un element surprinzător – fiere de vacă. Surprinzător şi ca efect  (datorită acesteia culorile nu se amestecă), dar  şi ca miros. După ce fundalul e stropit, un beţişor subţire cu mâner se vâră în sticluţa cu culoarea dorită şi cu el se picură un strop pe fundal. Apoi altă picătură, altă culoare… Cu acelaşi beţigaş începe joaca printre stropi  rezultând forme neaşteptate: flori, inimioare, frunze … Imaginaţia artistului zburdă deasupra apei după bunul ei plac. La final, o coală de hârtie aşezată uşor pe suprafaţa apei şi scoasă cu atenţie prinde pe ea desenul alunecos. Şi, în ciuda fierii de vacă, pictura nu păstrează nici urmă de miros. Doar culoare.

(Ebru – o călătorie în inima Orientului. Artă cu păr de cal tânăr şi fiere de vacă.8 Iul 2013 de )









































































Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu