miercuri, 12 decembrie 2012

Rugă


Rugă
 de Dumitru NEGULESCU
pentru revista Coltul Profesorului

Un scrib cam speriat și obosit
A copiat, cu spiritul în ceață,
Istoria dintâi, cu altă față,
Cu alte vorbe și cu alt sfârșit.
Iar noi, copii creduli, rânjind a ploaie                         
Chiar dacă știm că scribul e de vină,
Din lumânarea care ni se-ndoaie
Păstrăm minciuna doar. Despre lumină.
Cum nu era nimic pe vremea ceea
În care Duhul - Sfânt se plictisise,
Din toate cele scrise și nescrise
N-a fost întâi lumina – ci ideea!
Ca un sughiț a fost, un fel de boală,
Un accident neuronal a fost.
Și Dumnezeu, cu nemurirea goală,
A tras un chiot, cât o zi de post!
Mult mai târziu și tot din întâmplare,
Ne-a pricopsit și cu ideea proastă:
Ca din greșeală, ne-a șutit o coastă
Și gata! Suntem buni de-nsurătoare!
Mi-e teamă, Sfinte, că, de-o vreme-ncoace,
Cu-atâtea daruri, m-ai lăsat năuc.
Fii milostiv și dă-mi un pic de pace.
Dar nu-mi da, Doamne, câte pot să duc!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu