miercuri, 12 decembrie 2012

O VIAȚĂ ÎNTRE DOUĂ MILENII


O VIAȚĂ ÎNTRE DOUĂ MILENII
Interviu cu Matei Nicolae, Primarul orașului Năvodari
R. – În vara acestui an, mai precis pe 3 august, ați împlinit 45 de ani. Este prea târziu să vă spun acum la mulți ani!” ? Și sănătate!
M.N. – Pentru urările de bine, nu e niciodată prea târziu. Vă mulțumesc.
R. – V-ați petrecut copilăria, adolescența și primii ani ai tinereții într-o altă epocă. Alt tip de societate, alt sistem de învățământ, alt model de apreciere a valorilor. Este acesta un avantaj, sau un dezavantaj?
M.N. – Vremurile, cu toate ale lor, bune și rele, vin și se duc. Valorile autentice ale culturii și civilizației rămân, dincolo de vremuri! Da, am învățat tabla înmulțirii într-o vreme în care sistemul de învățământ era diferit, societatea românească este altfel organizată astăzi. Însă tabla înmulțirii a rămas aceeași. Acum, ca și atunci, 2 x 2 fac 4. Sistemul de învățământ din România anilor 70 era, desigur, mai aspru decât cel actual, dar se învăța carte, fără discuție. Temeinic. Împotriva tuturor comentariilor răutăcioase cu privire la învățământul din zilele noastre, se învață carte și astăzi, mult și bine. Uitați-vă la rezultatele concursurilor europene și internaționale, veți găsi printre câștigători o mulțime de elevi și studenți români. Pentru că, până la urmă, actul de învățare este, înainte de toate, o alegere personală. Cine vrea, poate. Prea ușor dăm vina pe sistem, de câte ori nu ne convine ceva. În ce mă privește, nu m-am oprit la tabla înmulțirii. Învăț și acum și voi continua să învăț, cu convingerea că mereu îmi va mai rămâne ceva de învățat. Și nu mă refer aici la învățământul non-formal. Altfel, sunt mândru să constat că tinerii de astăzi sunt demni urmași ai inventatorului stiloului și continuă tradiția învățământului românesc, care a dat științei și culturii universale numeroase valori. Cu privire la adolescența și tinerețea mea, petrecute într-o altă epocă, înclin să cred că acesta este avantajul generației din care fac parte. Avem un termen de comparație folositor, suntem calificați să apreciem la valoarea lor reală părțile bune ale democrației.
R. – Enumerați trei dintre părțile bune ale democrației, în ordinea importanței pe care le-o acordați.
M.N. – Libertatea cuvântului, dreptul la liberă inițiativă, pluralismul politic.
R. – Într-o publicație on-line, spuneați că pasiunea dumneavoastră este chiar politica, politica cetățeanului”. Aici, ați pus libertatea cuvântului înaintea pluralismului politic. Cum se explică?  
M.N. – Fără libertatea cuvântului și dreptul la liberă inițiativă, pluralismul politic n-ar fi decât o glumă sinistră. Sunt într-adevăr pasionat de politica destinată binelui cetățeanului, poate și pentru că, așa cum subliniați la început, am crescut într-o epocă în care orientarea politicii era alta. Așadar, ca și dumneavoastră, știu foarte bine ce înseamnă lipsa, declarată sau nu, a libertăților cetățenești.
R. – Tulburările din viața politică românească au determinat, în ultima perioadă, un număr foarte mare de cetățeni să refuze să se prezinte la urne, ca un vot de blam acordat clasei politice în ansamblul ei. Ce e de făcut?
M.N. – Este o parte din prețul pe care îl avem de plătit, ca popor, până la așezarea pe baze solide a tinerei noastre democrații. Se spune că românul s-a născut poet. Cred că afirmația este absolut adevărată pentru un român dintr-o sută. Ceilalți 99 s-au născut politicieni. Suntem un popor pasionat și pasional, punem mult suflet în tot ceea ce facem și pentru asta și suferim mai mult decât alții. Dar rămânem un popor puternic, am convingerea că vom reuși, nu târziu, să depășim cu bine această perioadă mai delicată. Am trecut noi prin altele, mai grele! Ce e de făcut? Să căutăm, în primul rând, rezolvările problemelor economice. Să ne facem, fiecare dintre noi, cât putem mai bine, partea noastră de treabă. Și să ne exprimăm opiniile,deschis. În piața publică, în presă, dar mai ales la urne.
R. – Faceți parte din generația care a cunoscut și comunismul și democrația, care și-a construit visele în „secolul vitezei” și încearcă să le dea viață în mileniul trei. Care credeți că este bunul cel mai de preț de care are nevoie un om la trecerea dintr-un mileniu într-altul?
M.N. – Trecerea dintr-un mileniu într-altul este o metaforă interesantă și o filă de calendar. Nu e un munte sau o vale. Timpul fiecăruia dintre noi este un întreg, nu-l putem trăi câte o felie într-un mileniu și altă felie mai târziu. Pentru un om, din orice generație, pot fi considerate bunuri de mare preț sănătatea, dragostea și banii. Dar bunul-simț rămâne bunul cel mai de preț pentru o viață de om, fie ea, sau nu, o viață între două milenii!

Interviu realizat de Dumitru NEGULESCU pentru revista Coltul Profesorului

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu