joi, 4 august 2011

Veronica Micle -122 de ani de la moarte







Astazi se implinesc 122 de ani de la trecerea in nefiinta a Veronicai Micle. Poeta, iubita si muza a lui Mihai Eminescu se stingea din viata la Manastirea Varatec pe 4 august 1889 in conditii suspecte. Dupa unele opinii o sinucidere, dupa altele un accident, ambele variante avand un numitor comun: o sticluta cu arsenic.

Veronica Micle a intrat in istoria literaturii romane mai mult cu rolul de inspiratoare a multor poezii de dragoste din lirica eminesciana si mai putin pentru propriile scrieri. Opiniile criticilor literari cu privire la versurile Veronicai sunt in general nefavorabile, fiind considerate imitatii ale poeziei eminesciene, lipsite de valoare literara.

Si George Calinescu aprecia rolul pe care Veronica l-a avut in viata lui Eminescu, numind-o "fiinta de fum menita sa invaluie in legenda viata simpla a lui Eminescu".

Portretul Veronicai Micle domina lirica de dragoste eminesciana a anilor 1874-1877, numita de unii istorici literari "perioada veroniana". Povestea de iubire le marcheza viata amandurora si este presarata cu mai multa suferinta decat orice. Cu suisuri si coborasuri, povestea dintre Eminescu si Veronica nu are un final fericit. Planurile lor de casatorie sunt zadarnicite chiar si de Titu Maiorescu. Acesta isi motiveaza insistentele ca poetul sa nu se casatoreasca prin aceea ca daca cei doi vor ajunge impreuna poetul nu va mai plange asa frumos si creatia lui va avea de suferit. Cei doi nu ajung impreuna nici macar dupa moarte, dar sfarsitul il ating in acelasi an, 1889, la o diferenta de 50 de zile. Veronica moare pe 4 august, in ziua in care se implineau 10 ani de la disparitia sotului sau, Stefan Micle si la 50 de zile dupa moartea lui Eminescu. Pe 18 iunie Eminescu era inmormantat in cimitirul Bellu. Din cortegiul funerar a facut parte si Veronica Micle, care i-a pus pe mormant o coronita de flori de numauita. Si ea insasi nu s-a impacat cu gandul mortii poetului. Dupa disparitia acestuia, existenta i se parea inutila. S-a retras la Manastirea Varatec. Isi petrecea timpul plimbandu-se prin padurea de argint, recitind scrisorile trimise de poet.Incepe sa sufere de migrene din ce in ce mai puternice si devine depresiva. Cu o zi inainte de disparitie se spune ca poeta ar fi avut o viziune cu chipul poetului, oglindit in apa paraului din Poiana Tigancii, moment care i-ar fi accentuat obsesia mortii.

Cu cateva zile inainte de de moarte, pe 1 august Veronica scria cateva randuri dintr-o poezie ce avea sa ramana neterminata si care tradeaza gandul sinuciderii : "O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie si curma a mele ganduri/ Mie dor de un lung repaos... sa dorm, sa dorm pe veci."

Mormantul poetei se afla la Manastirea Varatec. Pe piatra funerara sunt cateva versuri ale sale, care au starnit controverse si au facut ca piatra sa fie schimbata, pe motiv ca viziunea exprimata nu este una crestina. Piatra a fost repusa la centenarul mortii Veronicai, in 1989.

" Si pulbere, tarana din tine se alege,
Caci asta e a lumii nestramutata lege
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urma nu va mai ramanea"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu