vineri, 15 iulie 2011

Doamnă Profesoară

de Ilorian Păunoiu pentru REVISTA COLTUL PROFESORULUI


În gândul tău rămân ale noastre voci,
Tu, Profesoară ce-mi descoperi ştiinţa,
De multe ori te-ntreb ce nu-nţeleg,
Şi-mi răscolesc miracole fiinţa.

Eu ştiu că eşti acolo şi-mi e bine !
Şi vin la şcoală să culeg idei,
Iar pomul cunoştinţei înfloreşte
Şi mă agăţ râzând de cifra 3.

Mă-nclin spre tine doamnă profesoară
Şi-ţi datorez profundul meu respect,
Voi repeta oricând a mia oară
Şi voi striga cât pot din al meu piept:

Rămâi acolo lângă tabla neagră!
Să-mi lămureşti tot ce nu-nţeleg.
Nu obosi, nu te opri o clipă,
Şi tot ce-i bun învaţă-mă s-aleg!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu