duminică, 7 februarie 2010

EDITORIAL


Educaţia,
la vreme de criză

de Ilorian Păunoiu

Educaţia este asociată, încă de la început, cu omul civilizat, cu omul care este permanent preocupat de viitorul cetăţii. Ce mai înseamnă educaţia in aceste vremuri de criză ?! Pe lângă criza de sistem pe care o cunoaştem şi o tot analizăm, uneori până la bagatelizare, a venit, colac peste pupăză, şi această criză financiară, de undeva de peste ocean, care ne­a lăsat în ceaţă, chiar acum când pescuiam în ape tulburi.
Modelul învăţătorului de modă veche, cu lavalieră şi diapazon, al profesorului preocupat în mod deosebit de ţinută, avid de informaţie şi instruire continuă, se pare că a apus demult.Ce ne­a mai rămas? Un ˝cadru didactic˝ totdeauna grăbit, în criză de timp, rupt între orele de curs şi ˝meditaţii˝, veşnic nemulţumit de salariul care trebuie să crească în raport cu indicele inflaţiei şi alergând disperat după ˝credite˝ sau ˝puncte˝ trecute în contul ˝remuneraţiei după buget˝ .
Ce mai înseamnă, în atari condiţii, educaţia tinerei generaţii care se raportează la o astfel de resursă umană? Nu vreau să fiu rău, dar mai bine aşa decât să cad în acel fetişism lipsit de substanţă şi mult îndepărtat de adevăr.
A mai rămas totuşi o mlădiţă în învăţământul românesc, care dacă este îngrijită cum trebuie, ar putea da roadă multă spre bucuria întregii societăţi.
Există rara avis, acel soi ales, de profesor conştiincios, care nu se plafonează şi conspectează după laptopul personal, ultimele descoperiri în materia pe care o predă, care pune pe roate reviste şcolare şi extracurricular, la un video proiector, le arată elevilor ce se mai întâmplă pe mapamond, în catedralele ştiinţifice, în laboratoarele planetei albastre, în adâncul de pădure tropicală sau gropi oceanice, care flutură un document istoric rar sau o stea pitită de pe bolta cerească.
Îmi scot pălăria în faţa dirigintelui care se interesează la nivel de performanţă de soarta elevului, de familia lui, de condiţiile de viaţă, de bolile la care este predispus şi dă soluţiile cele mai bune părinţilor pentru a­l aduce pe copil la stadiul de performanţă şcolară.
Îl salut cu tot respectul pe directorul care mai are timp să fie si un bun administrator în şcoala pe care o păstoreşte pentru ca, becurile, prizele, caloriferele şi calculatoarele să funcţioneze, sălile de clasă să fie curate, uşile şi ferestrele să se închidă, rondul de flori să fie udat în fiecare dimineaţă.
˝Zgomotul şi Furia˝­zgomotul şi furia oraşelor mici şi mari se mai aude totuşi acel glas cristalin de profesoară cuminte care fascinează, încântă şi trezeşte în copilul din faţa ei, curiozitatea cunoaşterii, dorinţa de a înţelege lumea în care trăieşte şi de a trece cu eleganţă prin sălile de curs sau, avid de informaţie, printre rafturile bibliotecilor.
Sindicatele acestea cu un comportament agresiv, ar trebui să se preocupe mai mult de asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar decât de greve şi revendicări salariale.
Sistemul de învăţământ trebuie să recompenseze performanţa şi valoarea, instaurând meritocraţia în locul unei democraţii şcolare cu iz de anarhie sau stagnare.
Să mai auzim şi de bine, că de rele ne­am săturat şi promit să revin. Aurevoir la plus, à bon entendeur salut!

Editorial publicat in nr 2/2009 al revistei Coltul Profesorului





Despre Ilorian Păunoiu


Redactor revista Forum
De 4 ani este colaborator la revista Credinţa Străbună, editată de Arhiepiscopia Alba¬ Iulia
Membru al Asociaţiei Studenţilor Francofoni
Membru al Societăţii Culturale Anton Pann, Râmnicu Vâlcea
Conducator al cenaclului literar Lumină Lină,din Râmnicu Vâlcea
Redactor şef adjunct la revista Cale de Lumină , Popeşti
Realizatorul emisiunii culturale Picătura de cultură, VTV Râmnicu Vâlcea

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu