duminică, 28 februarie 2010

MARTIE IN HAINA NOUA




Martie incepe cu Zilele Babelor mai totdeauna cu viscol si zapada amestecata cu ploaie.Acest manios inceput al lui martie e o lupta in natura intre iarna care se duce si primavara care vine.
Sfantul soare, cum ii zicem asa de frumos noi, românii, trece acum din partea de miazazi a cerului, pe partea de miazanoapte, si face pe la sarbatoarea Mucenicilor, sa fie ziua deopotriva de lunga cu noaptea.De aici, apoi, e inceputul primaverii, si soarele rasare tot mai devreme si se culca tot mai tarziu, si desteapta cu lumina si caldura sa pamantul.
Cei dintai, cari isi scot capul din pamant, sunt ghioceii. Albi ca si zapada de care abia a scapat campul, ei sunt dulcii vestitori ai primaverii. Ei ne vestesc primavara din pamant; iar de sus, din vazduh, ne-o vestesc berzele.
Martie, sau cu numele vechi Martisor, e inceputul primaverii si, in ziua dintai a lui, românii au frumosul obiceiu sa dea martisoare.
Si dupa cum, intr-aceasta luna toate vestesc buna vestire a primaverii, noi serbam si o sarbatoare mare, numita Buna-Vestire.

“Calendarul scolarului”-de George Cosbuc

luni, 22 februarie 2010

Avem timp de Octavian Paler


Avem timp
Octavian Paler
Avem timp pentru toate.
Să dormim , să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris , să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele ,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uitam dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem,
Avem timp pentru toate .
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta-murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul ...depinde de ceilalti.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani ca să câţtigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute
După aceea , însă, ar trebui să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricât ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că eroii sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinţe
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la
distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că , dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta
............................................................
Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Pot linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Iţi sunt luaţi prea repede...
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

sâmbătă, 13 februarie 2010

HAPPY VALENTINE'S DAY!


CE ÎNSEAMNĂ DRAGOSTEA


Un grup de psihologi a pus unor copii cu varste cuprinse intre 4 si 8 ani urmatoarea intrebare: “Ce inseamna dragostea?” Raspunsurile primite au fost mai adanci decat ne-am putea imagina. Iata-le:
“Cand bunica mea a facut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si faca unghiile de la picioare. Asa ca bunicul i le face de atunci mereu, desi are si el artrita la maini. Aceasta este dragostea.” (Rebecca- 8 ani)
“Cand cineva te iubeste, felul in care iti rosteste numele este diferit. Chiar stii ca numele tau este in siguranta in gura lui.” (Billy - 4 ani)
“Este dragoste cand o fata se parfumeaza, un baiat se da cu after shave, ies impreuna in oras si se miros reciproc.” (Karl - 5 ani)
“Este vorba de iubire atunci cand mananci in oras si ii dai cuiva cei mai multi dintre cartofii tai prajiti, fara sa ii ceri in schimb cartofii lui.” (Chrissy -6 ani)
“Dragostea este ceea ce te face sa zambesti atunci cand esti obosit.” (Terri - 4 ani)
“Este dragoste atunci cand mami ii face cafea lui tati si ia o inghititura inainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK.” (Danny - 7 ani)
“Dragoste este atunci cand te saruti tot timpul. Apoi, cand obosesti de atata sarutat tot vrei sa fii impreuna si sa stai de vorba. Asa sunt mami si tati. Sunt caraghiosi cand se saruta.” (Emily - 8 ani)
“Dragostea este ceea ce este cu tine in camera de Craciun daca te opresti din deschis cadouri si asculti.” (Bobby - 7 ani)
“Daca vrei sa inveti mai bine sa iubesti, trebuie sa incepi cu un prieten pe care il urasti…” (Nikka - 6 ani - ne-ar trebui cateva milioane de Nikka pe aceasta planeta)
“Este dragoste atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui, iar el se imbraca dupa aceea cu acea camasa in fiecare zi.” (Noelle - 7 ani)
“Dragoste este intre un batranel si o batranica care sunt inca prieteni dupa atatia ani, desi se cunosc atat de bine.” (Tommy - 6 ani)
“In timpul recitalului meu la pian eram pe scena si imi era frica. M-am uitat la oamenii care ma priveau si l-am vazut pe tatal meu care imi facea cu mana si imi zambea. Era singurul care facea asta. Si nu mi-a mai fost frica.” (Cindy -8 ani)
“Mama ma iubeste mai mult decat oricine altcineva. Nimeni altcineva nu ma saruta seara inainte de culcare.” (Clare - 6 ani)
“Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati transpirat si mirositor si tot ii spune ca este mai frumos decat Robert Redford.” (Chris - 7 ani)
“Este dragoste atunci cand catelusul tau te linge cand ajungi acasa, desi l-ai lasat singur toata ziua.” (Mary Ann - 4 ani)
“Stiu ca sora mea ma iubeste pentru ca imi da intotdeauna hainele ei vechi si trebuie sa se duca sa isi cumpere altele.” (Lauren - 4 ani)
“Atunci cand iubesti pe cineva genele ti se ridica si coboara si mii de stelute ies din tine.” (Karen - 7 ani)
“Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati pe toaleta si nu i se pare ridicol.” (Mark - 6 ani)
“Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat, trebuie s-o spui cat mai des… Oamenii uita.” (Jessica - 8 ani)

COLTUL PROFESORULUI

COLTUL PROFESORULUI

COLTUL PROFESORULUI

COLTUL PROFESORULUI

duminică, 7 februarie 2010

EDITORIAL


Educaţia,
la vreme de criză

de Ilorian Păunoiu

Educaţia este asociată, încă de la început, cu omul civilizat, cu omul care este permanent preocupat de viitorul cetăţii. Ce mai înseamnă educaţia in aceste vremuri de criză ?! Pe lângă criza de sistem pe care o cunoaştem şi o tot analizăm, uneori până la bagatelizare, a venit, colac peste pupăză, şi această criză financiară, de undeva de peste ocean, care ne­a lăsat în ceaţă, chiar acum când pescuiam în ape tulburi.
Modelul învăţătorului de modă veche, cu lavalieră şi diapazon, al profesorului preocupat în mod deosebit de ţinută, avid de informaţie şi instruire continuă, se pare că a apus demult.Ce ne­a mai rămas? Un ˝cadru didactic˝ totdeauna grăbit, în criză de timp, rupt între orele de curs şi ˝meditaţii˝, veşnic nemulţumit de salariul care trebuie să crească în raport cu indicele inflaţiei şi alergând disperat după ˝credite˝ sau ˝puncte˝ trecute în contul ˝remuneraţiei după buget˝ .
Ce mai înseamnă, în atari condiţii, educaţia tinerei generaţii care se raportează la o astfel de resursă umană? Nu vreau să fiu rău, dar mai bine aşa decât să cad în acel fetişism lipsit de substanţă şi mult îndepărtat de adevăr.
A mai rămas totuşi o mlădiţă în învăţământul românesc, care dacă este îngrijită cum trebuie, ar putea da roadă multă spre bucuria întregii societăţi.
Există rara avis, acel soi ales, de profesor conştiincios, care nu se plafonează şi conspectează după laptopul personal, ultimele descoperiri în materia pe care o predă, care pune pe roate reviste şcolare şi extracurricular, la un video proiector, le arată elevilor ce se mai întâmplă pe mapamond, în catedralele ştiinţifice, în laboratoarele planetei albastre, în adâncul de pădure tropicală sau gropi oceanice, care flutură un document istoric rar sau o stea pitită de pe bolta cerească.
Îmi scot pălăria în faţa dirigintelui care se interesează la nivel de performanţă de soarta elevului, de familia lui, de condiţiile de viaţă, de bolile la care este predispus şi dă soluţiile cele mai bune părinţilor pentru a­l aduce pe copil la stadiul de performanţă şcolară.
Îl salut cu tot respectul pe directorul care mai are timp să fie si un bun administrator în şcoala pe care o păstoreşte pentru ca, becurile, prizele, caloriferele şi calculatoarele să funcţioneze, sălile de clasă să fie curate, uşile şi ferestrele să se închidă, rondul de flori să fie udat în fiecare dimineaţă.
˝Zgomotul şi Furia˝­zgomotul şi furia oraşelor mici şi mari se mai aude totuşi acel glas cristalin de profesoară cuminte care fascinează, încântă şi trezeşte în copilul din faţa ei, curiozitatea cunoaşterii, dorinţa de a înţelege lumea în care trăieşte şi de a trece cu eleganţă prin sălile de curs sau, avid de informaţie, printre rafturile bibliotecilor.
Sindicatele acestea cu un comportament agresiv, ar trebui să se preocupe mai mult de asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar decât de greve şi revendicări salariale.
Sistemul de învăţământ trebuie să recompenseze performanţa şi valoarea, instaurând meritocraţia în locul unei democraţii şcolare cu iz de anarhie sau stagnare.
Să mai auzim şi de bine, că de rele ne­am săturat şi promit să revin. Aurevoir la plus, à bon entendeur salut!

Editorial publicat in nr 2/2009 al revistei Coltul Profesorului





Despre Ilorian Păunoiu


Redactor revista Forum
De 4 ani este colaborator la revista Credinţa Străbună, editată de Arhiepiscopia Alba¬ Iulia
Membru al Asociaţiei Studenţilor Francofoni
Membru al Societăţii Culturale Anton Pann, Râmnicu Vâlcea
Conducator al cenaclului literar Lumină Lină,din Râmnicu Vâlcea
Redactor şef adjunct la revista Cale de Lumină , Popeşti
Realizatorul emisiunii culturale Picătura de cultură, VTV Râmnicu Vâlcea

OCTAVIAN PALER




Mitologii subiective
Din “Mitologii subiective” am aflat ca Sisif poate fi atacat de amnezie in lupta sa cu muntele. Ce e mai rau: ca uita de el insusi si de nevoile sale, sau ca pur si simplu ca nu mai stie de ce trebuie sa urce? Sisif este doar omul comun trecut putin de catre greci prin mierea legendelor? Sau chiar a existat pentru a ne arunca pe noi in derizoriu? Sirenele sunt si ele prezente si ne aduc aminte ca, urmarindu-le la nesfarsit, nu ne mai e sete, nici foame, iar ego-ul devine un fel de carpa cu care se poate sterge puntea vasului cu care calatorim. Pana ne vom lovi cu capul de stanci. Fiintele acelea, atat de frumoase, pot fi atat de crude? Sau rolul lor pe pamant era tocmai cel de a ne lasa pe toti in “coada de peste”? Apare si pasarea Phoenix, cea despre care s-a scris atat de mult ca simbol al unei renasteri pe care cu totii ne-o dorim atunci cand ananghiile ne pasc, individual sau colectiv. Iar daca parcurgem randurile mai departe, Paler ne trezeste cu o intrebare directa ca o lovitura in plexul solar: a vazut cineva, vreodata, pasarea asta? Stie cineva despre ce vorbim sau cuvantam, ca aproape de fiecare data, despre iluzii si dorinta de (re)veni (sau poate parveni?) dintr-o cenusa pe care o meritam cu prisosinta? Iata si un fragment din aceasta carte pe care, cu siguranta, o voi mai aduce aici pentru voi:
“Traim pentru a deveni vinovati, ar vrea sa ne reproseze Apolo… Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu ma bucur de ea? Sunt aici, in aceasta zi frumoasa pe care ar fi pacat sa o tradez, marea fosneste la cativa pasi, albastrul acestei mari arde in amiaza ca un foc si ma purifica, iar nisipul e cald ca si trupul meu. Nu vreau sa ma gandesc la nimic altceva pentru ca totul e aici, tot ce sunt, tot ce vreau si ce simt. Pot sa uit ce-am discutat cu cineva intr-o asemenea amiaza, dar lumina ma face sa repet, ametit de soare, ceea ce au crezut grecii despre fericire. Sunt momentele cand as putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost.”
Imi este foarte dificil sa aleg un fragment din cartile lui Octavian Paler. Pentru ca intotdeauna, inainte de a o face, ma intreb de ce. De ce este nevoie ca acum, dupa “plecarea” sa, sa fie nevoie ca o mana de oameni sa umble printre randurile sale si sa le scoata la iveala? De ce intotdeauna cei care au avut ceva de spus au fost legati in timpul vietii cu o basma a muteniei peste gura? Stiu ca nu suntem numai noi, ca popor, vaduviti de aceste reale constiinte si ca exemplele pot curge cateva zile fara oprire, dar sunt convins pe zi ce trece de urmatorul lucru: noi chiar meritam, in unele circumstante, tacerea celor care gandesc. Foarte des cred ca muteniile acestea se nasc din mahnire si din inutilitatea gestului zilnic de destepta un subconstient colectiv amortit, dintr-un fel de lehamite ce incepe sa te guverneze atunci cand fenomenul “racirii gurii de pomana” devine din ce in ce mai obsedant, sau pur si simplu din decenta. Din decenta cu care marile caractere sunt inzestrate genetic si care le impiedica sa imparta celor care nu impartasesc. Eu, personal, sunt extrem de bucuros cand se apropie “deadline-ul”, atunci cand se apropie ziua de duminica si stiu ca trebuie sa vin aici cu un alt material. Pana acum cativa ani am avut obsesia “termenului de predare”. Acum a disparut. Intalnirile mele duminicale au devenit o placere. Ca si fraza pe care o aduce Daniel Cristea-Enache in prefata celei de-a treia editii: “…dintre cele patru conditii puse de Poe fericirii (Viata in aer liber, Iubirea, Detasarea de ambitiile meschine, Creatia) le indeplinesc acum in mod cert pe primele doua.” Iar dl. Enache spune: “La peste treizeci de ani de la aparitia acestor splendide “Mitologii subiective”, suntem in masura sa-l completam pe autorul lor. Nu mai incape dubiu ca Octavian Paler a indeplnit, prin viata si opera sa, toate cele patru conditii puse de Edgar Allan Poe fericirii.”
Nimic de adaugat. Poate doar dorinta mea ca saptamana care vine sa fie mai buna…
sursa; http://octavianpaler.ro/Paul Gabor

joi, 4 februarie 2010

FISA DE EVALUARE A PERFECTIONARII SI A DEZVOLTARII PROFESIONALE





NUMELE SI PRENUMELE- ADAM ELENA DIANA
STUDII:
1. FACULTATEA DE LITERE, UNIVERSITATEA OVIDIUS, SPECIALIZAREA RO-EN, PROGRAM BOLOGNA, 60 CREDITE/AN X 3 ANI=180 CREDITE
ANUL ABSOLVIRII: 2009
SPECIALITATEA: FILOLOG


2. COLEGIUL UNIVERSITAR DE INSTITUTORI, OVIDIUS ,PROGRAM BOLOGNA, 60 CREDITE/AN X 3 ANI=180 CREDITE
ANUL ABSOLVIRII: 2007
SPECIALITATEA: INSTITUTOR INV. PRIMAR, LIMBA ENGLEZA


CURSURI DE FORMARE URMATE:

CONSILIERE SI ORIENTARE-“CURRICULA PENTRU CLS I-XII”
- PER. DE DESFASURARE: 16,17,23,FEB 2007
-LOCUL DE DESFASURARE: C.C.D
- FELUL ACTULUI ELIBERAT: ADEVERINTA NR,20/2.IV.2008

PROIECTUL PENTRU INVATAMANT RURAL, AUTORIZAT MECT- 30 DE CREDITE.
- LOCUL DE DESFASURARE S.A.M ISTRIA
-FELUL ACTULUI ELIBERAT – IN CURS DE ELIBERARE

PERFECTIONARE IN INFORMATICA,”PROGRAMUL V110”, AUTORIZAT MECT
-PERIOADA DE DESFASURARE: 30.07.2001-24.08.2001
-LOCUL DE DESFASURARE: SEDIUL TERITORIAL DE INSTRUIRE G.M.B
-FELUL ACTULUI ELIBERAT: « CERTIFICAT DE ABSOLVIRE A CURSULUI DE PERFECTIONARE INFORMATICA ».

LUCRARI STIINTIFICE,
METODICE, CAIETE PTR. ELEVI
(IN ULTIMII 5 ANI)


JURNALISTICE
 -FONDATOR, COORDONATOR SI REALIZATOR al revistei
“COLŢUL PROFESORULUI”, ED. PUNCT OCHIT, CONSTANTA, ISSN 2065-1945, NR.1 2008, NR.2 2009.
ARTICOLE
 74 DE MATERIALE PUBLICATE PE PORTALUL NATIONAL
WWW. DIDACTIC.RO, id-ul de utilizator- adam
 REVISTA “ COLŢUL PROFESORULUI”, ISSN 2065-1945
NR.2/ 2009- “STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE ÎN PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE”.
NR.1 / 2008- “SONG, NURSERY RHYMES AND CHANTS IN PRIMARY SCHOOL”.
 REVISTA” NOI SI DASCALII NOSTRI”, ISSN 1843-2506
NR.12/2008 “HOW TO TEACH ENGLISH”
NR.8/2008 “LESSON PLAN” proiect U.J.I.P
NR 6/2008 « SERBAREA DE HALLOWEEN »
NR.5/2008 »NEVOIA DE A INVATA LIMBA ENGLEZA CA LINGUA FRANCA »
SIMPOZIOANE
 SIMPOZION INTERNATIONAL DE DIDACTICA MODERNA
TEMA » STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE PETROSANI »
-14 FEB. 2009, REFERAT-
“ TYPES OF LESSONS USED IN TEACHING ENGLISH”-23 FEB.2008, REFERAT-
” DIDACTIC ACTIVITIES USING RHYMES, SONGS AND CHANTS” -ISSN-1844-217X, EDITURA NOMINA, PITESTI/2008.23 FEB.
 SIMPOZION NATIONAL TATARASTII DE SUS, 28 AUGUST 2008
TEMA: ZIUA NEDISCRIMINARII IN ROMANIA
REFERAT-“INCLUZIUNEA COPIILOR RROMI IN INVATAMANTUL PRIMAR”
I.S.B.N.978-973-0-05878-9
CARTI IN DOMENIUL EDUCATIONAL
 -CO-AUTOR “ NOI, ÎMPREUNA, CARTE FRUMOASA PENTRU TOTI DIN CASA”,EDITURA NOMINA, PIATRA NEAMT.ISBN 978-973-0-05976-4, 2008.
 “CHILDREN’S NURSERY RHYMES”, VOL.1, EDITURA EX.PONTO,CONSTANTA, AUTOR DIANA ADAM. ISBN VOL.1 973-644-582-8/ 978-973-644-582-8, 2006.
 “CHILDREN’S CHRISTMAS CAROLS”, EDITURA EX.PONTO, CONSTANTA, AUTOR DIANA ADAM. ISBN VOL 2. 973-644-583-6/978-973-644-583-5, 2007.
 “VERDE CRUD”-CREATII ALE COPIILOR, ISBN 978-973-1754-47-5, 2007- 2008.
INDRUMATOR AL ELEVEI FLORESCU ANDREEA, LOCUL 1, CONCURS NATIONAL “VERDE CRUD”
COLABORARI
 COLABORATOR SI REALIZATOR AL COPERTEI REVISTEI ” CRÂMPEIE DE INOCENTA”, ED. PUNCT OCHIT, ISSN-2065-4960,SEM I, 2008-2009.
 COLABORATOR SI REALIZATOR AL COPERTEI REVISTEI “CASUTA COPILARIEI”, NR 1/2008, S.A.M ISTRIA, JUD CONSTANTA

Diversity Word Challenge


Over the last several months, and years, I have heard and read these words: diversity, race, multiculturalism, ethnic and ethnicity, culture, multiethnic and cultural diversity. I bet you have seen these words published, heard them spoken and possibly used them as your very own. Am I right?

If I were to ask you what each of these words or terms meant, would you know how to answer? I decided to challenge myself. I sat down a minute to jot down, separately, what I thought each of the word definitions were. Will YOU take the challenge?

Write these words on a sheet of paper.
• diversity,
• race,
• multiculturalism,
• ethnic or ethnicity,
• culture,
• multiethnic, and
• cultural diversity.

Take a few minutes and do it yourself. What do these words and terms mean, individually, to you?

Let's have a look at what the words mean from a source many of us use today, the internet dictionary (www.dictionary.com) Here's what www.dictionary.com said: (Printed below are the A and B definitions as listed on their website, www.dictionary.com, 2010.):

1. Diversity – A. The fact or quality of being diverse; difference. B. A point or respect in which things differ.

2. Race – A. A local geographic or global human population distinguished as a more or less distinct group by genetically transmitted physical characteristics. B. A group of people united or classified together on the basis of common history, nationality, or geographic distribution: the German race.

3. Ethnic or Ethnicity – A. Of or relating to a sizable group of people sharing a common and distinctive racial, national, religious, linguistic, or cultural heritage. B. Relating to a people not Christian or Jewish; heathen.

4. Culture – A. The totality of socially transmitted behavior patterns, arts, beliefs, institutions, and all other products of human work and thought. B. These patterns, traits, and products considered as the expression of a particular period, class, community, or population

5. Multiethnic - Of, relating to, or including several ethnic groups.

6. Cultural Diversity – A. Denoting or deriving from or distinctive of the ways of living built up by a group of people: of or relating to the shared knowledge and values of a society; "cultural roots" B. relating to the raising of plants or animals; "a cultural variety"

Now that you have taken the challenge, how did you do? Were you surprised that many of these terms are used interchangeably yet they relate to very different things?

Let's be honest. If I ask you, “do multicultural and multiethnic have the same definition?”, or how about, “are the terms multiracialism and multiculturalism interchangeable?” would you immediately know how to respond? And after re-reading the definitions above, would you feel comfortable responding with solid, positive, and justifiable answers?

I know, that by now, you are either feeling confused (which I must confess I sure did after reading and re-reading all the definitions, comparing my thoughts with the actual definitions, their use as nouns and adjectives) or overwhelmed. Or, maybe you feel very confident in utilizing these terms, interchangeably, as they relate to the environments you are part of, the classrooms you create and the programs you administer.

Whatever confidence level you have reached, or are admitting to at this moment, you have to agree with me that the terms we have minimally explored together, diversity, race, ethnicity, multicultural, multiethnic and many varied combinations of these terms, can be confusing.

Today, more than ever before, many of us are required to embrace “multiculturalism”, or be “multiculturally sensitive” and better yet, teach “diversity in the workplace,” or if you are in elementary education, incorporate “diversity in the play place.”

Why can't we just make it easy on ourselves, and everyone around us, and when asked, “Is your program ethnically diverse?” we simply respond, “We believe in ALL people and include everyone.”

And if we, individually, were to ask ourselves, “Do I embrace diversity and immerse myself in multicultural environments?” how would you answer? Can I quote you?

marți, 2 februarie 2010

Dascalul zilelor de ieri si de azi


Democrit, un mare filosof grec presocratic spunea: „A creşte copii e un lucru riscant, căci reuşita depinde de multă trudă si grijă, iar nereuşita întrece orice altă durere“.
Octavian Goga a surprins în versuri deosebit de frumoase chipul dascălului din Ardeal, în perioada dualismului austro-ungar, a arătat şi în calitate de ziarist în presa românească a timpului, viaţa grea plină de privaţiuni şi umilinţe a acelora care activau în şcoala românească: „Dascălul nostru sătesc condamnat printr-o leafă neînsemnată la privaţiunile unui trai umilitor de modest, a săvârşit la măsuţa lui de brad cel mai frumos apostolat al muncii. Trudind multe ceasuri pe zi, sub tavanul unei căsuţe cu optzeci de suflete, a ostenit acest dascăl învăţându-i carte pe copiii oamenilor. După orele acestei meserii, care cu răsplata ei nu puteau îndestula foamea celor şapte guri de la casa lui, îşi aşeza bietul om surtucul de cheutoarea unei grinzi şi lua sapa ori grebla supunând şi la această muncă mâna care înainte cu o jumătate de ceas potrivea slovele pe tablă. Ascultând cu resemnare îndrumările mai marilor bisericeşti, atins câte o dată în mândria tagmei lui de pornirile maştere ale cutărui preot care îl lua straşnic pe sus, silit să-şi asigure bunăvoinţa părintelui protopop prin plocoane, care zdruncinau de-a binelea echilibrul lui de gospodar modest, supus privirii ascuţite a unui inspector ungur, cu aere de stăpân neîncrezător, acest dascăl a muncit înainte”*
Copiii sunt tot ce avem mai scump. Bogăţia noastră cea mai mare sunt copiii pe care i-am crescut şi educat, căci asta este menirea educatorului pe pămant. Această menire de a creşte şi educa copii atrage dupa sine o mare responsabilitate.

-*Octavian Goga, ”Însemnările unui trecător”, Arad 1911, p. 76–77

o meserie frumoasa


Meseria de profesor este atat de frumoasa... Simti ca daruiesti atat de mult... Desigur, avantajele sunt nenumarate, iar rasplata mai presus de orice. Iata mai jos un caz real:
Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
"Doamna, dar sunt puse invers..."

Intr-adevar, erau pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
"Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!"
In loc sa strige la el:"De ce nu mi-ai spus??", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
"Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi."
Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:

“Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!"
Raspunsul?
"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."

Codul lui Oreste

Codul lui Oreste