COLŢUL PROFESORULUI

Charles Dickens

2012-02-06T21:30:00.000-08:00

Charles Dickens s-a nascut pe 7 februarie 1812, intr-o familie de nobili. O greseala facuta de tatal sau a saracit familia si a avut drept consecinta, inchiderea familiei la inchisoarea datornicilor. O mostenire primita din partea familiei tatalui sau a salvat familia din detentie.

Renuntand la o cariera de avocat, Dickens alege sa se faca ziarist, primele reportaje fiind semnate cu pseudonimul "Schite de Boz". Primul sau roman, The Pickwick Papers, a fost publicat in aceasta perioada.

In 1836, Dickens se casatoreste cu Catherine Hogarth, impreuna cu care va avea 10 copii. Dupa divort, care a avut loc in anul 1868, Dickens face mai multe calatorii in SUA, Scotia, Irlanda, si Franta.

In anul 1865, in timp ce revenea dintr-o calatorie in Franta, Charles Dickens era sa moara intr-un accident de cale ferata, sase vagoane ale trenului rasturnandu-se de pe podul peste care trecea. Singurul vagon ramas pe sine, este cel in care calatorea.

Charles Dickens moare pe 2 decembrie 1867, in urma unui infarct. A fost inmormantat in Coltul poetilor din Catedrala Westminster.

Activitate literara:

The Pickwick Papers (1836)

Oliver Twist (1837–1839)

Nicholas Nickleby (1838–1839)

The Old Curiosity Shop (1840–1841)

Barnaby Rudge (1841)

A Christmas Carol (1843)

Martin Chuzzlewit (1843–1844)

The Chimes (1844)

The Cricket on the Hearth (1845)

The Battle of Life (1846)

Dombey and Son (1846–1848)

David Copperfield (1849–1850)

Bleak House (1852–1853)

Hard Times (1854)

Little Dorrit (1855–1857)

A Tale of Two Cities (1859)

Great Expectations (1860–1861)

Our Mutual Friend (1864–1865)

2012-01-31T15:00:00.000-08:00

Ion Luca Caragiale, biografie (1852 - 1912)

Ion Luca Caragiale, poet şi dramaturg, comentator politic şi ziarist român

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dîmboviţa, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

S-a născut în ziua de 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei.

Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cîntăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.

Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești.

În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luîndu-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie.

L-a cunoscut pe Eminescu cînd tînărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly.

În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea română.

I.L. Caragiale a fost, printre altele, și director al Teatrului Național din București.

De la debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că destule dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează și calității sale de junimist și de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile.

După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numește director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințeleJunimii, iar la întîlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit preferința pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută, reprezentată la 13 noiembrie, în prezența reginei, cu un mare succes.

În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul în Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete.

În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar.

Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească. După moartea sa, piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului communist.

"Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor”.

(Titu Maiorescu)

Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.

În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.

Articol îngrijit de: Vlada Afteni

Bibliografie:

Cioculescu, Șerban (1940). Viața lui Ion Luca Caragiale;
www.ro.wikipedia.org;
Limba şi literatura română, cl.XII, ed.2000.

project

2012-01-29T13:22:00.001-08:00

Date: the 31 st of January
Form: II nd
Subject of the lesson: What Day Is It Today?
Type of lesson: Combined / Mixed lesson
Specific competence indicators &
sub competences:Listening:1.3 Understanding the meaning of words in simple sentences.
Reading: 3.4 Defining connections between sentences & pictures that go which them.
Spoken Interaction:2.5 Reproducing a simple short song in English. Teaching aims: Communicative aims:• Understanding words in context;
• Increasing awareness about the sound-letters;
• Increasing awareness about the way we learn vocabulary.Learning aims: By the end of the lesson the students will be able to:
• Become aware of the way we spell words;
• Pronounce the days of the week as accurately as possible;
• Learn the new vocabulary;
• Read & write some words & sentences;
• Sing a simple short song in English.Skills: • speaking,• reading, • listening • writing.Organizing types: • class work,• group work, • individual work. Aids: • textbooks, • poster, • worksheets;• CD player & CD.THE STAGES OF THE LESSONPROCEDUREActivity 1 Interaction: T – Ss Timing: 5minWARM-UP The pupils receive four ”trees” and papers of different colours with the months of the year written on them. They have to stick the papers on each tree according to each season. All the trees will be arranged by seasons on a panel in front of the classroom. (Annex 1)Activity 2 Interaction: T - Ss; Ss -T; Timing: 5 min CHECKING OF PREVIOUS KNOWLEDGE The pupils repeat the seasons and the months describing the trees, one by one. The pupils read the exercise (ex.2, page 53, WB) that they had as homework and the teacher corrects it, if necessary.Activity 3 Interaction: T – Ss Timing: 5 minFORMULATION OF THE SUBJECT The teacher announces the title of the new lesson – What Day Is It Today? and the learning aims. The teacher writes the title of the lesson on the blackboard. The pupils write the title and date in their copybooks.Activity 4 Interaction: T - Ss; Ss - T; Ss-Ss Timing: 20 minCOMMUNICATION OF KNOWLEDGE (PRESENTATION) The teacher introduces the new vocabulary (written on handouts) concerning the days of the week. The pupils repeat the words after the teacher, and then they read alone one by one. ( Annex 2) The teacher initiates a conversation with the students asking them some questions as: “What’s your favourite school day?” “What day of the week is today?”  ”What day of the week was yesterday?” ”What day of the week will be tomorrow?” ”What is the first (the second, the seventh…) day of the week?” The T divides the class into four groups & gives each group a set of worksheets with sentences & pictures that they have to match correctly. (Ex. On Monday I get up. = the picture that illustrates this action…). They have 3 minutes to do it. The team that finishes first & matches correctly all the sentences with the pictures is the winner. Then the pupils read the sentences & show the pictures. After that the teacher asks questions as: ”When does read, play etc.? ( 2 minutes) (Annex 3) The T proposes to do exercise 4, page 57. The pupils play the game: Odd-Man-Out. In pairs the pupils will have to identify which of the following words doesn’t belong. They will be asked to state their reason (5 minutes).After the pairs will have made their reasons, the class will compare & correct them if necessary (2 minutes).Activity 5 Interaction: T – Ss; Ss – T; Timing: 8 min FIXATION OF KNOWLEDGE (PRACTICE AND PRODUCTION) The T teaches the pupils a new song: The days of the week. The Ss receive the lyrics, listen to the tape and sing along.Dream English Days of the Week ChantSunday, Monday, Tuesday, Wednesday(repeat)Touch your head, touch your shouldersTouch your knees, touch your toes!Thursday, Friday, Saturday, a week(repeat)Touch your eyes, touch your earsTouch your mouth, touch your nose!Today is..., Tomorrow is..., Yesterday was..., a day(repeat)Say hello, say hellowave your hands and say hello!(Annex 4) Activity 6 Interaction: T - Ss Timing: 1 minEVALUATION The T appreciates the work of the students and rewards the most active ones with good marks.Activity 7 Interaction: T - Ss; Timing: 1 minHOMEWORK The T writes on the blackboard the pupils' homework for the following lesson (exercise 2 & 3 page 54, WB) & gives explanations about how to do it.

OCAUA LUI CUZA (lectură)

2012-01-22T14:47:00.000-08:00

OCAUA LUI CUZA(lectură) Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod.Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi.Aşa , că într-o zi şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg, la Galaţi.Pasămite, aflase măria-sa că unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aşa cum hotărâse o lege din acea vreme,şi căreia poporul îi spunea “ocaua lui Cuza”.A căutat,deci “ţăranul” să vândă laptele la un băcan despre care se spunea că n-ar fi tocmai- tocmai cinstit şi vinde cu “ocaua mică” , dar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea. -Jupâne negustor, nu-ţi iau bani, s-a tocmit “ţăranul”,ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.- Bine , a primit negustorul ,clipind şmecher din ochi. A luat de pe tejghea ocaua mare,”ocaua lui Cuza”,şi-a măsurat laptele;douăzeci si patru de ocale..A socotit că trebuie să plătească ,în schimb ,patru ocale de untdelemn. -Caută să-mi măsori drept,cu aceeaşi oca,a stăruit “ţăranul”. -Nu se poate, că-i plină de lapte.Îţi măsor cu asta! Şi a scos de sub tejghea altă oca. -Păi ,ocaua asta-i mai mică, a zis “ţăranul”. -Ce te pricepi tu,nepricopsitule!Ocaua-i oca şi gata! Atunci “ţăranul” a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră,cu epoleţi auriţi,ca un domnitor.Neguţătorul a înlemnit . De uimire a scăpat ocaua din mână. -Ei,negustorule,mai zici şi-acum că nut e-am prins cu ocaua mică? -Nu mai zic, măria-ta!Iertare,milă,prea bunule! Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât două cele ocale şi să-l poarte pe uliţi,să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii. -Să ridice ocalele pe rând ,să le arate lumii şi să spună tare cu care va vinde şi cu care n-are să mai vândă de-aici încolo. Străjuit de slujitori domneşti,neguţătorul merge ape uliţi ,ridica ocaua mică şi striga cât îl ţinea gura: -Cu asta , nu! Apoi,ridica ocaua mare şi striga şi mai tare: -Cu asta, da! Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul:”Cu asta ,nu!”…”Cu asta ,da!”…Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit.VocabularSUMÁN ~e n. 1) Palton lung până la genunchi, confecţionat din postav gros de casă şi purtat odinioară de ţărani.OCÁ, ocale, s.f. Veche unitate de măsură pentru capacităţi şi greutăţi, egală cu circa un litru (sau un kilogram) şi un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ♢ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală;PÚTINĂ, putini, s.f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri şi folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături

Eminescu-un proiect de lectie

2012-01-22T14:18:00.000-08:00

PROIECT DE LECŢIEÎnv. Heroiu IuliaŞcoala cu cls. I-VIII „Grigore Moisil”- Năvodari, jud. ConstanţaAria curriculară: Limbă şi literaturăDisciplina: Limba şi literatura românăClasa: a III-a Subiectul: „Ce te legeni …” de Mihai EminescuManualul utilizat: “Limba şi literatura română- manual pentru clasa a III-a, Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Ed. Aramis, 2005Tipul lecţiei: Dobândire de noi cunoştinţeConţinuturile învăţării:*Textul literar. Poezii cu tematică diversă. Strofa. Versul.Obiective de referinţă din programă:3.1 să identifice elemente de bază ale organizării textului literar/nonliterar în pagină3.3 să citească în mod conştient, corect un text cunoscut 3.7 să manifeste interes pentru lectura unor texte variate (literare sau nonliterare) Obiective operaţionalea) Cognitive:O1C – Să identifice titlul, autorul şi versurile poeziei; O2C – Să citescă în ritm propriu, conştient şi expresiv poezia;O3C – Să exprime în enunţuri proprii legătura dintre ilustraţia din manual şi conţinutul poeziei;O4C – Să formuleze clar, corect, logic răspunsuri la întrebări legate de conţinutul poeziei;O5C – Să integreze cuvintele noi (zare,pustiit,a îngâna) în enunţuri proprii;O6C – Să explice înţelesul expresiilor: „trece vremea mea” „bate vântul frunza-n dungă” „mă lasă pustiit” „mă-ngân numai cu el”b) afective: O1A –să-şi dezvolte sentimente de dragoste faţă de natură şi faţă de poetul Mihai Eminescu;O2A–să manifeste atenţie faţă de interlocutor în diferite situaţii de comunicare.c) psihomotorii.O1P –Să adopte o poziţie corectă în bancă în timpul lecturii şi scrieriiMetode şi procedee: Lectura explicativă, conversaţia euristică, expunerea (anexa 1)Mijloace de învăţământ: Manualul, tablou cu portretul poetului, fişă de muncă independentă, diverse volume de poezii ale scriitorului (ediţii şi edituri diferite), CD – Johannes Brahms – fragment din Simfonia nr.3, CD – player, coală de flipchart, markere de diferite culori, dicţionare şcolareForme de organizare a activităţii: frontal, individual, pe grupeBibliografie: “Limba şi literatura română- manual pentru clasa a III-a,Tudora Piţilă, Cleopatra Mihăilescu, Ed. Aramis, 2005 Ministerul Educţiei şi Cercetării/ Consiliul Naţional pentru Curriculum / Programe şcolare pentru clasa a III-a / Limba şi literatura română/ Aprobat prin ordin al ministrului Nr. 5198/ 01.11.2004 Demersul didactic 1. Moment organizatoric: Se pregătesc mijloacele de învăţământ, elevii pregătesc manualul, dicţionarele şcolare 2. Captarea atenţiei şi trezirea interesului pentru lecţie: Elevii sunt antrenaţi într-un joc de imaginaţie: „Dacă aş fi poet aş scrie despre.....pentru că..........”. După acest model elevii vor continua timp de 2-3 minute. 3. Enunţarea scopului şi obiectivelor lecţiei: Elevilor li se spune că vor studia poezia “Ce te legeni...” de Mihai Eminescu şi, pe înţesul lor, reformulate, le vor fi prezentate obiectivele operaţionale. 4. Dirijarea învăţării: a) Prezentarea materialului: Discuţie între învăţătoare şi elevi despre cunoştinţele pe care aceştia le le au despre personalitatea şi creaţia lui Mihai Eminescu. Învăţătoarea va face o scurtă expunere despre viaţa şi opera scriitorului (anexa 1) şi le va arăta tabloul cu portretul poetului. Apoi elevii vor deschide manualul la pagina 22 şi vor observa: ilustraţia de pe pagină, aşezarea textului în pagină, titlul, autorul şi vor participa la discuţia cu învăţătoarea, pe marginea celor observate (imaginea copacului, chipul poetului asemănător celui din tabloul prezentat, aşezarea versurilor, scrierea acestora cu majuscula, semnele de punctuaţie folosite et.). Pe fundal muzical - Johannes Brahms – fragment din Simfonia nr.3- învăţătoarea citeşte model poezia, insistând asupra intonării semnelor de punctuaţie, a respiraţiei şi ritmului poeziei. Urmează discuţii cu elevii: ce au simţit în timp ce ascultau poezia, despre ce a fost vorba în versurile audiate, cine stă de vorbă şi cu cine etc. b) Formularea sarcinilor de lucru: elevii citesc individual poezia şi li se cere să marcheze cuvintele deosebite unde au nevoie de lămuriri ( 5 minute). Se scrie pe tablă titlul poeziei, autorul , elevii scriu şi ei în caiete, apoi cu ajutorul dicţionarelor şcolare se noteză pe tablă şi în caiete sensul acestora. Elevii vor formula oral enunţuri cu cuvintele noi. Se explică înţelesul expresiilor „trece vremea mea”, „bate vântul frunza-n dungă”, „mă lasă pustiit”, „mă-ngân numai cu el”(„Îmi folosesc cunoştinţele”, ex. 4). c) Obţinerea performanţei : Elevii vor citi cu glas tare, în ritm propriu, expresiv poezia (câţiva elevi), apoi se va realiza citirea selectivă, citirea pe roluri (“Să lucrăm”, ex. 1-4) . Învăţătoarea va urmări în permanenţă respectarea semnelor de punctuaţie, corectând tendinţa lor de a “cânta” versurile şi de a se opri la sfârşitul fiecăruia. Elevii vor fi împărţiţi în cinci grupe, fiecare grupă va primi o fişă pe care va fi formulată cerinţa, după cum se vede în schema de alături. Această schemă este construită şi pe coala de flipchart, fiecare cerinţă fiind marcată cu o culoare distinctă. Li se va preciza elevilor timpul de lucru şi, după caz, li se vor da explicaţii suplimentare. La expirarea timpului de lucru se vor asambla pe coală răspunsurile. Învăţătoarea şi elevii vor urmări şi corecta rezolvările. 5. Asigurarea feed- backului:Conversaţie cu ele-vii: Ce text au studiat azi, cine a fost Mihai Eminescu, ce alte poezii de Eminescu mai cunosc etc. Învăţătoarea le prezintă elevilor volumele de poezii pe care le are la îndemănă, eventual spicuie câteva titluri de poezii, mai cunoscute sau lecturează o poezie/ fragment dintr-o poezie potrivită vârstei şi puterii lor de înţelegere („Somnoroase păsărele”, „Revedere”, „La mijloc de codru”) 5. Retenţia şi transferul cunoştinţelor:Se realizează, deasemenea, printr-o scurtă conversaţie (ce alte poezii au mai studiat în clasa a III-a, cine sunt autorii lor, care a fost tematica acestor poezii). 6. Tema pentru acasă: Memorarea poeziei, procurarea de către fiecare elev, a unui volum de poezii de Mihai Eminescu, pentru lectura din volum la ora următoare. ANEXA 1 MIHAI EMINESCU BiografieMihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şaptelea dintre cei unsprezece copii ai căminarului Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi Eminovici, născută in Juraşcu. Copilăria a petrecut-o la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părintească şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu (,,Fiind băiet păduri cutreieram” sau,, O, rămâi”).1858-1866 - urmează şcoala la Cernăuţi, iar între timp: funcţionar la diverse instituţii din Botoşani sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlãdicescu; 1866 - primele manifestări literare („La mormântul lui Aron Pumnul” )1866-1869 - pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti; de fapt, cunoaşte direct: poporul, limba, obiceiurile româneşti, realităţile. Sufleur şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar în formaţia lui Mihai Pascaly şi la recomandarea acestuia, sufleur şi copist la Teatrul Naţional, unde îl cunoaşte I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia"; scrie poezii, drame, fragmente de roman, face traduceri din germană; 1869-1872 - este student la Viena; 1872-1874 - student "ordinar" la Berlin; Junimea îi acordã o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie; urmează cu regularitate douã semestre, dar nu se prezintă la examene; 1874-1877 - Iaşi: director al Bibliotecii Centrale; profesor suplinitor; revizor şcolar pentru judeţele: Iaşi şi Vaslui; redactor la ziarul "Curierul de Iaşi". Continuă sã publice în "Convorbiri literare"; Devine prieten cu Ion Creangã pe care-l determinã să scrie şi-l introduce la Junimea. Situaţie materialã nesigură; necazuri familiale: îi muriserã mai multi fraţi - îi moare mama; e indrãgostit de Veronica Micle; 1877 - Bucureşti -> pânã în 1883 - redactor, redactor şef la ziarul "Timpul" -> activitate publicisticã excepţionalã, care-i ruinează sănătatea; scrie marile lui poeme: Scrisorile, Luceafãrul, etc.; 1883 - se îmbolnãveşte grav; internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut lângă Viena; în decembrie îi apare volumul "Poezii" - prefaţã şi texte selectate de Titu Maiorescu; 1883-1889 –au urmat ani de boală; În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 3 dimineaţa, poetul a murit în sanatoriul doctorului Şuţu din strada Plantelor, Bucureşti. Ziarul Românul anunţa ziua următoare la ştiri: Eminescu nu mai este. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu. Sicriul a fost dus pe umeri de elevi de la Şcoala normală de institutori din Bucureşti.Despre moartea poetului, G. Călinescu a scris: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale”.

2012-01-07T15:43:00.001-08:00

Cateva premii minunate spre sfarsit de 2011

2012-01-04T14:23:00.001-08:00

2012-01-02T16:08:00.001-08:00

Conferinţa “Iubirea,ultima şansă” în premieră la Năvodari La Centrul Cultural Năvodari a avut loc pe 22 decembrie conferinţa “Iubirea,ultima şansă” organizată de stareţul Sf.Mănăstiri Casian, protos. Iustin Petre cu sprijinul Primăriei Năvodari şi având ca invitat special pe poetul şi eseistul Ilorian Păunoiu. Un moment solemn, deosebit, cu multă încărcătură emoţională. Folosind puterea exemplului - acesta a vorbit despre suferinţa proprie care îi marchează existenţa de la opt ani, distrofie musculară progresivă de tip Duchenne - a dovedit că, uneori, suferinţa este drumul spre bucurie şi iubire. Cu binecuvântarea părintelui stareţ al Mănăstirii Sfântului „Ioan Casian”, protosinghel Iustin Petre, Ilorian Păunoiu, întărit de durere, a răspuns întrebărilor pe temă creştină ale celor prezenţi, din rândurile cărora s-au remarcat tinerii. S-au rostit cuvinte frumoase, evocatoare, de prietenie pentru invitat, cel ce a impresionat auditoriul prin forţa cuvântului său, prin vocea-i catifelată, frumos timbrată.Conferinţa “Iubirea,ultima şansă” a fost prefaţată de comemorarea eroilor neamului căzuţi în 22 decembrie 1989 printr-un moment artistic susţinut de jurnalistul si prozatorul vâlcean Dumitru Negulescu şi un colaj de colinde tradiţionale susţinut de corul de copii “Armonia” al Centrului Cultural Năvodari. În finalul întâlnirii, invitatul special al serii a delectat auditoriul cu un recital de poezie şi colinde vestind Naşterea Domnului. Reuniunea a fost onorată de prezenţa domnului Matei Nicolae, primarul oraşului Năvodari şi a întregului staff al cabinetului său, preotii Bretea Mihai şi Pătrascu Adrian şi redactorul şef al revistei Colţul Profesorului,,d-na prof. Diana Adam.Ilorian Păunoiu s-a născut 46 de ani în urmă (14 decembrie 1965), pe Valea Luncavăţului, la Meieni, comuna Popeşti. A avut o copilărie normală, ca al oricărui copil care este înconjurat de locuri frumoase.După absolvirea liceului, zborul i-a fost frânt de o suferinţă neiertătoare ce la ţintuit, până în zilele noastre într-un scaun cu rotile, “o experienţă pe care nu am dorit-o, pe care ne-a fost, care ţine de destinul fiecăruia” (după cum mărturisea în “Scrisori către aproapele. Introducere în agapologie”).Debutează în literatură cu versuri, în “Vâlcea literară” (1986), revistă a Societăţii Literare “Anton Pann”. Au urmat apariţiile sale în presa scrisă de specialitate (”Tribuna” Cluj, “Luceafărul” Bucureşti), la posturile de radio şi televiziune. Devine membru fondator al Societăţii Culturale “Anton Pann”.Cu optimismul şi energia sa deosebită este un remarcabil animator cultural. Înfiinţează Cenaclul literar pentru tineret “Lumină lină” (Râmnicu-Vâlcea) şi Cenaclul “Lumina” (Popeşti).În acelaşi timp desfăşoară o prestigioasă activitate editorială, publicând mai multe cărţi de poezie şi proză, devenind astăzi un nume cunoscut şi apreciat în literatura contemporană: “Strigarea numelui” (1998), “Jocul secundei” (1999), “Scrisori către aproapele. Introducere în agapologie” - eseuri (2000), “Simfonia pentru spadă şi crin” (2005), “Cântarea cântărilor” (2008) - transpunerea în versuri a celebrului text biblic.De-a lungul timpului, pentru prestigioasa-i activitate, primeşte mai multe premii - Premiul Societăţii literare “Anton Pann” - la Festivalul şi Concursul de poezie “Nicolae Bălcescu”, Premiul Inspectoratului pentru Cultură Vâlcea (1998) pentru cartea de debut “Strigarea numelui” (1998) etc.În prezent este realizatorul unei emisiuni culturale la televiziunea Vâlcea TV.

E vremea colindelor!

2011-12-18T09:20:00.001-08:00

colinde,colinde

2011-12-15T06:16:00.001-08:00

http://www.ceataluvurtejanu.ro/audio.html

Cine e Mos Nicolae?

2011-12-01T11:05:00.003-08:00

Cine e Mos Nicolae?

Cunoscut in Transilvania si sub numele de Sin-Nicoara, Sfintul Nicolae este cel mai popular sfint in Ardeal. Sarbatoarea lui a generat un adevarat folclor, de la darurile de Mos Neculai si pina la obiceiurile si legendele diferentiate de la sat la sat. Nascut in cetatea Patara din tinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (in limba greaca biruitor de popor ) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le facea. Dupa ce i-au murit parintii, Nicolae si-a impartit averea saracilor si a intemeiat manastirea Sionului de linga Mira, capitala Lichiei, calatorind ca prelat la Ierusalim. In noaptea de 5/6 decembrie se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sint cuminti, lasindu-le in ghete dulciuri si alte daruri, insa tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori. In dimineata de Sf. Nicolae, copiii cuminti gasesc daruri in ghetute. E un obicei vechi, nu numai la romani, de a face cadouri in aceasta zi. Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata. De altfel, povestea darurilor impartite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime. Se spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducindu-le dar de zestre, noaptea, fara a fi vazut. Casa in care traiau cele trei surori era mai mult decit saraca. Tatal lor planuia sa-si vinda fetele, crezind ca astfel se va chivernisi. Plinsetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batrinul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinta sa. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curind. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci si pina in zilele noastre, in fiecare noapte a Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata. Crestinii acelor timpuri au pastrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viata a unui corabier cazut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugaciune si post, a furtunii de pe mare s.a.). In ultima parte a vietii s-a retras la manastirea ctitorita de el, a Sionului, unde a fost inmormintat la 6 decembrie 352. Dupa opt ani, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul numelui sau. Ducindu-se vestea ca din mormintul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au facut pelerinaj, vindecindu-se de boli incurabile. Din veacul al XIX-lea, mina dreapta a Sfintului Nicolae se pastreaza la Biserica Sf. Gheorghe Noi din Bucuresti, unde se gaseste si mormintul Sfintului voievod martir Constantin Brincoveanu cu cei patru fii ai sai. Numeroase biserici din tara si mai ales din Ardeal au hramul Sfintului Nicolae. Pina in 1552, Mos Nicolae venea singur pe 6 decembrie si aducea jocuri si dulciuri copiilor cuminti, dar si celor mai putin cuminti. In anul acela, Imparatul Carol al V-lea a asediat orasul Metz. Messienii au fost nevoiti sa ceara ajutor regelui Frantei pentru a face fata asediului care a tinut, cu toate acestea, pina in ianuarie 1553. Breasla tabacarilor a inventat chiar in timpul asediului un personaj grotesc pentru a-i imbarbata pe locuitorii din Metz. Personajul il reprezenta pe Carol al V-lea si purta cu el un bici cu care incerca sa pedepseasca tinerii si tinerele, alergindu-i pe strazi. Anul urmator, pentru a se bucura de libertate, breasla a reinnoit ideea acestui personaj urit, dezagreabil. Trecerea lui prin oras coincide oarecum cu aceea a Sfintului Nicolae. Anii au trecut si, cu timpul, a devenit un obicei ca Sfintul Nicolae sa aduca dulciuri, iar caricatura lui Carol al V-lea sa apara pedepsind copiii neascultatori cu nuielusa usturatoare. Oameni pasnici, locuitorii din Metz l-au uitat pe Carol al V-lea si l-au botezat Père Fouettard (mosul care vine cu biciul) pe cel care-l insotea pe Mos Nicolae, patronul copiilor.Imaginea acestui personaj s-a raspindit putin cite putin spre Nord si astfel Père Fouettard a fost acceptat in Germania, Olanda, Belgia, rezolvind uneori problemele educative ale unor parinti, prin aparitia sa, care speria copiii neascultatori. Ideea nuielusei care pedepseste a ajuns pina pe meleagurile noastre. Ce aduce Mos NicolaeLa noi, de Mos Nicolae, copiii cuminti primesc, pe linga dulciuri si jucarii, o legatura de nuieluse frumos colorate, iar cei mai putin cuminti primesc o nuielusa adevarata care sa le aminteasca de o eventuala pedeapsa. Sfintul Nicolae si aghiotantul sau Ideea de mos care aduce daruri copiilor a aparut in Scandinavia, cu multe mii de ani inainte de Hristos. Vikingii aveau un zeu, Odin, care calatorea prin toata lumea, in timpul iernii, calare pe un cal cu opt picioare, oferind daruri celor buni si pedepsindu-i pe cei rai. Desi in crestinism s-au pierdut aceste povesti, in constiinta oamenilor ele au ramas prin existenta unor personaje cum ar fi Sfintul Nicolae si Mos Craciun. La crestinii din Republica Ghana, mosul care aduce daruri vine din jungla, in timp ce in Hawaii el coboara din barca. In districtul german Berchtesgaden, 12 tineri imbracati in paie si avind masti care reprezinta animale danseaza in urma Sfintului Nicolae, sunind din talangi. Dupa ce ofera daruri fiecarei case in parte, tinerii dau gazdele afara facindu-se ca le bat, un fel de pedeapsa simbolica pentru eventualele rele savirsite. Si in Germania, Sfintul Nicolae vine cu un aghiotant care poarta nume diferite. Sfintul Nicolae are aici un sac in spate si un bat in mina, in timp ce aghiotantul este o fiinta inspaimintatoare. In Danemarca, cel care aduce daruri cara un sac in spinare si este purtat de reni. Copiii pregatesc o farfurie cu lapte sau o budinca de orez, in speranta ca aceasta va fi mincata de elfi, personaje despre care se crede ca il ajuta pe aducatorul de daruri. Polonezii cred ca darurile vin de la stele, in timp ce ungurii spun ca ele sint aduse de ingeri. In Siria, cadourile vin cu o camila tinara in data de 6 ianuarie. Copiilor italieni le aduce daruri personajul La Befana, despre care se crede ca a refuzat sa-i conduca pe intelepti la Bethleem cind acestia i-au trecut pragul, motiv pentru care La Befana isi petrece timpul mergind din casa in casa pentru a-l gasi pe Copilul Hristos. O alta ipostaza a Sf. Nicolae este cea de iscoada la diavol. Se spune ca Dumnezeu a facut un contract cu Necuratul ca cei vii sa fie ai lui Dumnezeu, iar cei morti, ai lui Necuratu . Vazind insa Dumnezeu ca e rau, a trimis pe Sf. Nicolae sa intrebe cine poate sa ia contractul acela de la Necuratul. Si a stat Sf. Nicolae treizeci de ani la poarta iadului, pina a reusit sa puna unui drac intrebarea ce i-o spusese Dumnezeu. Iar Necuratul i-a raspuns: Numai acel ce se va naste din Duh Sfint va putea sa-l ia . Dumnezeu a trimis duhul sau de s-a nascut Hristos. Cind a implinit Hristos treizeci de ani, a mers si a luat contractul si de atunci au ramas oamenii sa fie judecati dupa pacatele lor. Iarna incepe in noaptea de Sf. Nicolae. Mos Nicolae este batrin si are barba alba, iar in aceasta zi Mosul isi scutura barba, deci trebuie sa ninga. In aceasta zi, se spune: A intinerit Sf. Nicolae . De regula, de ziua lui apare pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie, si se spune ca daca Sf. Nicolae a venit pe un cal alb, Sf. Ion va merge pe un cal negru, adica va intoarce iarna. In ziua de Sf. Nicolae incepe ziua sa se mareasca: "La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cit se intoarce puiu-n gaoace ", zice poporul.

CARNAVALUL TOAMNEI

2011-11-13T13:14:00.001-08:00

Ce ziceti de serbarea noastra?e drept ca prescolarii tot cum au auzit la televizor au facut:au crezut ca e Halloween!dar totusi sunt frumosi, nu-i asa?

Veronica Micle -122 de ani de la moarte

2011-08-04T06:38:00.000-07:00

Astazi se implinesc 122 de ani de la trecerea in nefiinta a Veronicai Micle. Poeta, iubita si muza a lui Mihai Eminescu se stingea din viata la Manastirea Varatec pe 4 august 1889 in conditii suspecte. Dupa unele opinii o sinucidere, dupa altele un accident, ambele variante avand un numitor comun: o sticluta cu arsenic.

Veronica Micle a intrat in istoria literaturii romane mai mult cu rolul de inspiratoare a multor poezii de dragoste din lirica eminesciana si mai putin pentru propriile scrieri. Opiniile criticilor literari cu privire la versurile Veronicai sunt in general nefavorabile, fiind considerate imitatii ale poeziei eminesciene, lipsite de valoare literara.

Si George Calinescu aprecia rolul pe care Veronica l-a avut in viata lui Eminescu, numind-o "fiinta de fum menita sa invaluie in legenda viata simpla a lui Eminescu".

Portretul Veronicai Micle domina lirica de dragoste eminesciana a anilor 1874-1877, numita de unii istorici literari "perioada veroniana". Povestea de iubire le marcheza viata amandurora si este presarata cu mai multa suferinta decat orice. Cu suisuri si coborasuri, povestea dintre Eminescu si Veronica nu are un final fericit. Planurile lor de casatorie sunt zadarnicite chiar si de Titu Maiorescu. Acesta isi motiveaza insistentele ca poetul sa nu se casatoreasca prin aceea ca daca cei doi vor ajunge impreuna poetul nu va mai plange asa frumos si creatia lui va avea de suferit. Cei doi nu ajung impreuna nici macar dupa moarte, dar sfarsitul il ating in acelasi an, 1889, la o diferenta de 50 de zile. Veronica moare pe 4 august, in ziua in care se implineau 10 ani de la disparitia sotului sau, Stefan Micle si la 50 de zile dupa moartea lui Eminescu. Pe 18 iunie Eminescu era inmormantat in cimitirul Bellu. Din cortegiul funerar a facut parte si Veronica Micle, care i-a pus pe mormant o coronita de flori de numauita. Si ea insasi nu s-a impacat cu gandul mortii poetului. Dupa disparitia acestuia, existenta i se parea inutila. S-a retras la Manastirea Varatec. Isi petrecea timpul plimbandu-se prin padurea de argint, recitind scrisorile trimise de poet.Incepe sa sufere de migrene din ce in ce mai puternice si devine depresiva. Cu o zi inainte de disparitie se spune ca poeta ar fi avut o viziune cu chipul poetului, oglindit in apa paraului din Poiana Tigancii, moment care i-ar fi accentuat obsesia mortii.

Cu cateva zile inainte de de moarte, pe 1 august Veronica scria cateva randuri dintr-o poezie ce avea sa ramana neterminata si care tradeaza gandul sinuciderii : "O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie si curma a mele ganduri/ Mie dor de un lung repaos... sa dorm, sa dorm pe veci."

Mormantul poetei se afla la Manastirea Varatec. Pe piatra funerara sunt cateva versuri ale sale, care au starnit controverse si au facut ca piatra sa fie schimbata, pe motiv ca viziunea exprimata nu este una crestina. Piatra a fost repusa la centenarul mortii Veronicai, in 1989.

" Si pulbere, tarana din tine se alege,
Caci asta e a lumii nestramutata lege
Nimicul te aduce, nimicul te reia,
Nimic din tine-n urma nu va mai ramanea"

Scoala de vara

2011-07-30T16:09:00.000-07:00

in perioada 27-29 iulie a avut loc la Scoala cu cls.I-VIII "Grigore Moisil" din Navodari, Scoala de vara din cadrul proiectului european V.I.S.E.,beneficiar I.S.J Constanta
Formatori;Diana Adam, Brandus Margareta si Popa Tudorita

Cum l-am cunoscut pe Adrian Păunescu-IN MEMORIAM

2011-07-24T13:43:00.000-07:00

Cum l-am cunoscut pe Adrian Păunescu
de George Serban pentru nr 4 al revistei COLTUL PROFESORULUI

Când am auzit că s-a stins din viaţă, ceva parcă s-a rupt din mine. Nu-mi venea să cred. Adrian să moară?...Imposibil!...Inima a început să-mi bată cu putere şi câteva lacrimi mi s-au prelins uşor pe obraz. De ce Doamne tocmai el?...Gândul mi-a zburat la vara anului 2009 când l-am văzut pentru prima dată ,,în carne şi oase”, la ,,Târgul Estival de Carte” de la Mangalia. Nu am lipsit o zi de la acestă manifestare culturală. Am filmat şi fotografiat toate activităţile. Ca novice în ale scrisului voiam să cunosc oamenii noştrii de litere, să intru în legătură cu ei, să le dau să-mi citească primul meu copil ,,Secvenţe”, să le cunosc părerea. Îl aşteptam cu respiraţia aproape întreruptă pe marele nostru poet Adrian Păunescu. Era o după-amiază de vară plăcută.Vântul destul de tare se repezea mai abitir decât vorbitorii, provocând zgomote deranjante, câteodată, în microfoanele instalate în Parcul Centrului Militar Mangalia, gazda acestui prestigios eveniment.

Iată că apare Maestrul. Era insoţit de iniţiatorul acestui târg de carte domnul Todor Gheorghe. Se mişca greoi. Îi auzeam respiraţia rară. Dacă îl priveai atent îţi dădeai seama că este suferind. Apropiindu-se de masa vorbitorilor l-am auzit:
- Hai să ne aşezăm!... Uşor, împreună cu domnul Todor, au luat loc pe scaune. Eram atât de aproape de el. Îi simţeam respiraţia. Uite că mi s-a realizat visul. Când a început să vorbească am uitat de aparatul de filmat. Eram numai
ochi şi urechi. Audienţa era mare. Nu se auzea decât vocea profundă a marelui
-2-

dispărut şi vuietul vântului care parcă îl diza.
După ce şi-a terminat pledoaria, marea majoritate a publicului în mână cu cartea pe care a lansat-o cu acest prilej, ,, Libertatea de unică folosinţă” a format o coadă ordonată la masa unde stătea Maestrul. La fiecare persoană după ce o întreba cum o cheamă ca să-i scrie numele pe carte, găsea şi câteva cuvinte fru-

moase la adresa acesteia. Se înnoptase. Luminile parcului erau aprinse făcând să crească farmecul acestei întâniri deosebite. Aşteptam cu nerăbdare să se termine cu autografele. Mi-am luat romanul şi încă o carte de medicină popularizată ,,Argila de Limanu” de fapt, primul meu copil.
- Maestre, mă scuzaţi că îndrăznesc, la bătrâneţe m-am apucat de scris. Ştiu că timpul vă este foarte preţios, dar poate printre picături răsfoiţi puţin romanul meu. Tare aş dori să cunosc părerea dumneavostră. Mă întreb de multe ori dacă merită să continui cu scrisul.
- Cu plăcere!... A luat cărţile. Le-a aşezat uşor pe masă una lângă alta şi ochii i s-au oprit pe ,,Argila de Limanu”.
- Este o descoperire de-a mea, am triplă hernie de disc şi datorită ei am scăpat de cuţit iar acum sunt un om normal, lipsit de teribilele dureri de coloană
şi bucuros că pot duce o viaţă normală.
-3-

- Interesant!... şi luând cartea cu argila în mâna stângă, cu arătătorul de la cea dreaptă indicând bulgărele de argilă de pe coperta cărţii a ridicat ochii spre mine:
- Aşa arată această argilă, este o adevărată mană cerească, coperta e realizată de mine, de fapt eu îmi tehnoredactez cărţile, inclusiv romanul. Copilul de pe coperta romanului sunt eu la vârsta de trei ani.
- Să ştii că îmi place ce aud de la dumneavoastră, uimitor, poate o să mai stăm de vorbă.
- Numărul de mobil şi adresa de mail sunt la sfârşitul cărţii cu argila i-am răspuns eu.
A deschis cartea cu argila la final şi observând adresa şi numărul de telefon îmi spuse:
- Perfect, am să citesc întâi cărţulia asta, se pare că e interesantă.
- Scuze că îndrăznesc, v-am văzut mergând, trebuie să mai daţi din greutate jos. Sunt convins că aveţi dureri la mers, argila mea vi le poate diminua, de fapt în cărticică am explicat şi modul de tratament. Am o mare rugăminte, nu se ştie când vă mai întâlnesc, doresc să facem o fotografie împreună, nu ştiu dacă o să mai am o astfel de ocazie.
- Cu plăcere!... mi-a spus zâmbind, strângându-mi mâna.

-4-

Am pus mâna pe spatele lui. Doamne îmi venea să-l mângâi şi să-l sărut pe ,,Zeul” în viaţă al poeziei româneşti. Ne-am luat rămas bun. Domnul Todor l-a însoţit până la ieşirea din parc. Mergea greoi oprindu-se de câteva ori până la ieşire. Cu toate că era suferind a venit în mijlocul oamenilor să le vorbească, să le alinte durerile sufleteşti. Ea un OM în adevăratul înţeles al cuvântului.
A doua zi dimineaţă am trecut pe la Cercul Militar să văd care mai este programul căci pe parcursul târgului mai interveneau si modificări. Ar fi păcat să nu spun că la amenajarea acestui parc Marina Militară a avut un mare rol. Şeful Cercului Militar cdr(r) Comloşanu Gabriel s-a remarcat prin activitatea dusă în această perioadă.
Când am intrat în parc domnul Todor a venit spre mine.
- George, vezi că Maestrul Păunescu vrea să vă întâlniţi şi te roagă dacă poţi să te duci la Hotelul ,,Paradiso” după ora 14.00.
- Cu mare bucurie , se poate să nu mă duc!...
Ca să-i fac o surpriză am luat cu mine şi câteva kilograme din argila miraculoasă şi o cărticică tehnoretactată de mine a nepoatei mele Ramona, o femeie în toată firea cu un telent deosebit în ale scrisului.
La 14.30 eram în holul Hotelului ,,Paradiso”, noi localnicii îi spunem ,,Siemens”. M-am îndreptat spre recepţie.
- Sunt aşteptat de domnul Adrian Păunescu, ştiţi cumva unde pot să-l găsesc?
- Da, când a intrat în hotel mi-a spus că dacă îl caută un domn să fie anunţat. Acum serveşte prânzul.
- Lăsati atunci să-l servească liniştit eu m-ai pot aştepta!
Recepţionera a ridicat receptorul telefonului şi uitându-se către mine a spus:
- Vezi că-l caută cineva pe Maestrul Păunescu!
- V-am spus să nu-l deranjaţi, nu mă grăbesc!
- Dânsul m-a rugat să-l anunţ.
M-am aşezat într-un fotoliu din recepţie. Nu a trecut multă vreme şi un domn a apărut îndreptându-se spre recepţioneră. Au discutat ceva şi domnul s-a îndreptat spre mine.
- Pentru domnul Adrian Păunescu?
- Da!... am răspuns ridicându-mă repede.
Mi-am pus după umăr ,,taşca” mea, o geantă mai măricică, în care îmi ţineam nelipsitul meu aparat Panasonic- Lumix, cărticica nepoatei şi alte lucruri de trebuinţă. Cu mâna stângă am ridicat sacoşa cu argilă şi l-am urmat pe domnul care deja o luase înaintea mea pentru a-mi arăta drumul spre ,,LUMINĂ”.
Maestrul stătea la masă împreunaă cu familia sa şi alţi căţiva domni. Când m-a văzut mi-a întins mâna şi m-a invitat să iau loc la masă. Stăteam chiar
-5-

în faţa lui. Eram foarte emoţionat. L-am văzut odată când Cenaclul ,,Flacăra” s-a ţinut la Mangalia, dar să stau la aceeaşi masă era pentru mine o mare onoare.
- Am citit argila pe nerăsuflate, foarte interesant!...
- V-am adus şi o mostră!... şi i-am ridicat sacoşa din plastic.
- Formidabil, chiar voiam să te rog dacă poţi să-mi aduci şi mie puţin s-o încerc poate cine ştie!...
Emoţia mi-a trecut ca prin minune. Nu-mi venea să cred. Parcă ne cunoşteam de o veşnicie. Credeţi-mă am un dar de a simţi din prima caracterul omului cu care stau de vorbă, rareori m-am înşelat. Tata a avut un frate călugăr care a murit la muntele Athos din Grecia, i se spunea ,,Prorocul”. Cine ştie poate îl moştenesc.
- Gând la gând cu bucurie, Maestre, dar să ştiţi un lucru, argila asta este precum femeia: dacă nu te ţi de ea nu prea realizezi mare lucru. Trebuie urmat tratamentul până simţi că ai devenit sănătos.
- Bună chestia cu femeia!... şi a început să râdă.
La masă se afla şi un doctor naturist din Republica Moldova care a fost foarte interesat de argila mea.
- Să ştiţi de mulţi ani mă lupt cu Sanatoriul Balnear din oraş să introducă în baza de tratament această argilă dar sunt foarte reticenţi. Uitaţi-vă la mine cum arăt. În urmă cu câţiva ani umblam în cârje, acum nu mai simt durerile herniei de disc. La Spitalul Baltazar renumitul doctor Ecsercian a vrut să mă opereze. L-am rugat să mă păsuiască o lună de zile. Nu a m-ai fost nevoie de operaţie, argila m-a scăpat.
- Notează problema cu balnearul!... se adresă Maestrul unui domn care avea în faţă un carneţel în care deja făcea adnotări.
Discuţiile noastre s-au extins asupra argilei, Adrian Păunescu dorind cât mai multe amănunte despre ea.
La un moment dat am scos din ,,taşcă” ,,Luminile şi umberele unui suflet”cărticica nepoatei mele pe care pe care i-am dat-o. S-a uitat atent la copertă, a răsfoit-o puţin şi m-a întrebat:
- Editură de casă, adică...
- Maestre e tehnoredactată de mine şi realizată la imprimantă, inclusiv coperta pe care am realizat-o prin diferite mixări la photoshop.
- Uite domnule ce oameni avem aici la Mangalia, frumos, foarte frumos, şi ce doreşti cu cărticica asta?...
- Ramona, e nepoata mea. Nu e tânăra deloc, are 40 de ani. Am descoperit că are un talent nativ în a scrie. Vă rog dacă aveţi timp să o citiţi. Vreau să o ajut căci datorită ei m-am apucat de tehnoredactare şi chiar de scris. Ea nu e convinsă că are un deosebit talent de scriitoare. Un cuvânt de-al dumneavoastră iar da imboldul să se apuce serios de treabă. Fac parte din ,Clubul Artelor
,,Solteris” prezidat de scriitoarea Emilia Dabu care nu m-a lăsat până nu am ter-
-6-

minat romanul ,,Secvenţe”.
- Minunat ce îmi spuneţi!...Am să citesc şi cărţulia şi romanul. O să ţinem
legătura !
Mi-a dat numărul de mobil mulţumindu-mi pentru argilă.
- Dacă o să am nevoie de argilă am să vă contactez . Numerele de telefon din carte sunt bune sper?
- Se poate Maestere, suntem firmă serioasă!...
Am început să râdem şi cei de la masă de asemenea care erau atenţi la discutţiile purtate de noi
- Am o mare rugăminte, doresc să imortalizăm momentul, cine ştie când ne vom mai întâlni?
- Se poate, cu plăcere!...
M-am dus în dreapta Maestrului, l-am îmbrăţişat strângândul tare după ce am pregătit aparatul de fotografiat pe care i l-am dat doctorului naturist să ne fotografieze.

- Era să uit, doresc să-ţi dau cu dedicaţie cartea lansată la Mangalia. Mi-a părut bine de cunoştinţă, dacă nu vă supăraţi câţi ani aveţi?...
- 71 Maestre!...

-7-

- Oho!... Ce preocupări frumoase la o asemenea vârstă, felicitări. Mangalia chiar are oameni deosebiţi.
- Păcat că nu aveţi timp să treceţi pe la Clubul Artelor ,,Solteris”, este un club unde ne-am adunat toţi iubitorii de cultură şi de frumos: poeţi, prozatori, pictori sub conducerea doamnei scriitoare Emilia Dabu.
- Cunosc problema, poate o să trec când va fi viitorul tărg, acum trebuie să-mi îngrijesc sănătatea.
Mi-a înmânat cartea după ce a scris ceva pe prima pagină. Muream de curiozitate.

Înainte să vă arăt ce dedicaţia uitaţi-vă atenţi la partea din spate a coperţii. Atunci mă gândeam că reprezintă subconştientul Maestrului care îl îndrumă prin viaţa asta atât de dură. Acum pot spune că a fost o prevestire care arată cum spiritul marelui poet supărat după ce i-au curs două lacrimi a spus:

Doamne, nu cumva moartea să mi-o muţi
Într-un cortegiu de surdo- muţi.

Versuri din poezia ,, Moartea dinainte de cuvinte” din această carte. De fapt foarte multe dintre poeziile sale prevestesc hâda moarte. Citind cartea chiar mă întrebam de ce a scris multe poezii prevestitoare de doliu. Numai Adrian Păunescu poate să ştie.
- Maestre, îmi permiteţi să citesc dedicaţia?...
- Păi de ce am scris-o, normal, chiar vă rog!
-8-

Am deschis cu mâinile tremurânde coperta şi am citit:
,,August 2009 – D-lui George Şerban, pentru deschiderea sa către cunoaştere, omagiu frăţesc. – Adrian Păunescu”

Din păcate aceasta a fost ultima mea întâlnire cu Maestrul. L-am sunat de multe ori la telefon să văd cum se mai simte dar nu am primit răspuns. Când am aflat că se află internat în spital am tot sperat să se facă bine dar acesta a fost sfârşitul. Dumnezeu să-l odihnească!...

Membrul al Clubului Artelor ,,Solteris”
George Şerban

A murit părintele Arsenie Papacioc

2011-07-19T08:03:00.000-07:00

marți, 19 iulie 2011

Astazi, părintele Arsenie Papacioc s-a mutat la cele veşnice. Marele şi iubitul duhovnic ar fi împlinit peste o lună97 de ani. Dumnezeu să-l odihnească şi să-l ţină în ceata drepţilor Săi!
Mai jos am preluat o parte dintr-un articol din revista ROST
Trecerea prin veac a părintelui Arsenie Papacioc

"Anghel Papacioc s-a născut pe 13 august 1914, în comuna Misleanu, judeţul Ialomiţa. Tatăl său era agent sanitar şi poseda, conform notelor Securităţii, atente la asemenea detalii, 12 hectare de pământ arabil. După ce în 1932 a absolvit şcoala de Arte şi Meserii din Bucureşti, tânărul Papacioc devine membru al Mişcării Legionare, activând într-un cuib din oraşul Slobozia. În decembrie 1933, revenea în Bucureşti pentru a participa la tabăra legionară de la Bucureştii Noi, unde se ridica "Casa Verde" – sediul central al mişcării. Harnic şi priceput, Anghel Papacioc se face remarcat de liderii legionari, încrederea lor fiind confirmată de hărnicia cu care tânărul ialomiţean participă şi la multe alte tabere de muncă. Prin urmare, legionarismul de tinereţe al părintelui Papacioc nu a fost un gest de oportunism sau pornit din ură de rasă, ci a fost influenţat de acea dimensiune pozitivă a mesajului legionar, care îi chema pe tineri să ridice cu sudoarea frunţii o Românie mai bună şi mai dreaptă. Hărnicia, spiritul organizatoric, jertfa pentru cauza comună, calităţi pe care le vom regăsi la părintele Papacioc exprimate într-o formă superioară în viaţa de monah îl vor propulsa în gradul de inspector legionar.

După satisfacerea serviciului militar, Anghel Papacioc pleacă la Braşov, unde se angajează la fabrica de armament "Malaxa", unde lucra, în calitate de maistru şef, fratele său, Radu. În decembrie 1938 este arestat şi internat în celebrul lagăr de la Miercurea Ciuc unde, conform mărturisirilor făcute la anchetă, îşi petrecea timpul rugându-se şi, fiind un sculptor priceput, confecţiona cruciuliţe, troiţe şi icoane. După eliberarea din lagăr, în aprilie 1940, se stabileşte în Zărneşti, unde lucrează ca secretar la un avocat.

Abdicarea regelui Carol al II-lea şi instaurarea regimului naţional-legionar l-a propulsat pe Anghel Papacioc în funcţia de şef al plasei Zărneşti, din octombrie 1940 devenind şi primar al comunei Zărneşti. Datorită funcţiei pe care a deţinut-o, el a fost printre principalii vizaţi de represiunile ordonate de Ion Antonescu, după rebeliunea din ianuarie 1941. A fost judecat, alături de mulţi alţi membri şi simpatizanţi ai Legiunii de către Tribunalul Militar Braşov şi condamnat la 6 ani de închisoare.

În luna august 1941, Papacioc face cerere să fie eliberat din închisoare, pentru a pleca pe front. Iniţial este eliberat şi repartizat unei unităţi militare dar, ulterior, se revine asupra deciziei. Temându-se că va intra din nou în închisoare, se hotărăşte, împreună cu alţi camarazi, să plece din ţară, trecând frontiera în Jugoslavia. În iunie 1942 este prins de patrulele germane şi predat grănicerilor români, care îl trimit la Braşov, unde este judecat de Tribunalul Militar pentru trecere frauduloasă a frontierei, fiind condamnat la şase ani de închisoare. Este încarcerat la Aiud, până în septembrie 1946, când se întoarce în satul natal, având însă în minte să lase cele lumeşti şi să devină monah.

Pentru aceasta, în ianuarie 1947, pleacă la mănăstirea Cozia unde stareţul Gherman Dineaţă îl primeşte ca "frate". Mărturisind în faţa duhovnicului cele făcute în viaţa lumească, tânărul "frate" lăsa în urmă toate deşertăciunile lumii şi îşi dedica întreaga viaţă lui Dumnezeu. Timp de un an şi jumătate, fratele Papacioc a îndeplinit diverse ascultări la mănăstirea Cozia (bucătar, paracliser), pentru ca mai apoi, dat fiind calităţile sale de organizator, să fie trimis să administreze pământul aparţinând mai multor mănăstiri, aflate în comuna Comanca - Caracal. La sfârşitul lunii august 1948, a fost trimis la schitul Cioclovina, care aparţinea de mănăstirea Tismana, unde a stat până în luna ianuarie 1949 când, la cerere, a plecat la mănăstirea Sihăstria, unde era stareţ arhimandritul Ilie Cleopa. Aici a stat până în luna septembrie 1949, când a fost trimis la mănăstirea Antim – Institutul Biblic, la atelierul de sculptură. A fost rânduit călugăr, sub numele de Arsenie şi a slujit aici până în iunie 1950, când a pleacat la mănăstirea Slatina, gândită de patriarhul Justinian ca o mare lavră a monahismului românesc. De aici este arestat în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958, fiind trimis la Direcţia de Anchete penale a M.A.I. Bucureşti. În acelaşi timp mai fuseseră arestate un mare număr de personalităţi de primă mărime a spiritualităţii româneşti, care au fost supuse rapid unor interogatorii dure, deoarece Securitatea spera să afle în propriile mărturisiri ale acestora temeiurile pentru condamnare.

În momentul arestării părintelui Papacioc, Securitatea nu avea în portofoliul ei decât dosarele instrumentate împotriva acestuia de către regimul Antonescu şi nimic în plus. Or, el a fost arestat pentru nişte fapte pentru care fusese deja judecat şi îşi ispăşise pedeapsa. Numai în sistemul comunist erau posibile asemenea aberaţii, ca un om să fie arestat pentru o faptă pentru care deja plătise. Era obsesia bolnavă a pericolului legionar, a neîncrederii că fostul membru al Gărzii de Fier şi-ar fi schimbat între timp opţiunile şi, în acelaşi timp, a dorinţei de a da cât de cât consistenţă acestei fantasme.

În perioada iunie-iulie, părintele Arsenie este supus unor interogatorii intensive în care i se cere să-şi povestească întreaga activitate de natură politică. Cel interogat îşi recunoaşte fără şovăire activitatea politică din trecut, la modul onest şi neutru, fără a brava cu actele sale sau să caute justificări cu orice chip. Se poate vedea că, pentru părinte, este un timp de dinainte şi un timp după intrarea în mănăstire. Nu îşi ascunde trecutul, dar nici nu îl clamează. Pur şi simplu, dacă este întrebat răspunde. Anchetatorii îl vor descoase şi despre activitatea cu caracter politic depusă şi după intrarea în monahism, despre legăturile cu "Rugul Aprins", cu alţi reprezentanţi ai Bisericii. Răspunde scurt şi limpede că toată activitatea sa este de natură spirituală, neavând nici o legătură cu politica legionară. Arată răspicat, iar depoziţiile celorlalţi inculpaţi vin în sprijinul celor spuse de el, că el crede că organizaţia legionară a săvârşit în trecut o serie de crime şi atentate, lucru care nu este îngăduit de Biserică, încercarea Gărzii de Fier de a se folosi de Biserică în scop politic fiind considerată o mare greşeală. Acest lucru părintele Papacioc i l-a spus şi lui Constantin Dumitru, fost legionar, eliberat din închisoare în 1956, când acesta şi-a exprimat dorinţa să se călugărească. Acelaşi lucru l-a spus adesea foştilor legionari veniţi să-i ceară un sfat şi Daniil Sandu Tudor, care nu a fost nici membru, nici simpatizant al Legiunii. Pentru un creştin, aceste idei sunt perfect coerente şi credibile. Grila obtuză a Securităţii a transformat cu totul ideea în teoria camuflării legionarilor sub masca monahală, deoarece, ascunşi în mănăstiri, ei pot mai bine să acţioneze pentru răsturnarea regimului comunist. Oameni precum Arsenie Papacioc sau Daniil Sandu Tudor au rezistat tăvălugului comunist, dar la un nivel spiritual superior, pe care securiştii nu puteau sau nu voiau să-l înţeleagă.

Părintele Papacioc a stat dârz în faţa anchetatorilor dar alţii, supuşi unor presiuni infernale, nu au mai rezistat, mărturisind marile "crime" făcute, anume că, la o întâlnire privată s-a comentat, pornindu-se de la conferinţa de la Geneva, "în mod duşmănos" regimul comunist şi s-a vorbit despre necesitatea unei mai mari libertăţi de exprimare, iar, în unele ocazii, s-a făcut educaţie anticomunistă unor tineri.

Supus unor confruntări dureroase părintele Papacioc a recunoscut că s-a pronunţat, în unele ocazii în favoarea unei mai mari libertăţi de exprimare şi i-a îndemnat pe tinerii care-l căutau să intre la mănăstire şi să nu asculte îndemnurile ateiste ale regimului. Toate acestea nu au avut însă nici o legătură cu conspiraţia legionară căutată cu orice preţ de organele de Securitate. Neavând de ce să-l acuze, anchetatorii îl vor trimite în judecată pe părintele Papacioc pe baza aceloraşi acuzaţii pentru care mai fusese condamnat o dată! Judecat laolaltă cu ceilalţi membri ai lotului "Teodorescu Alex." părintele Arsenie este condamnat, prin sentinţa 125 din 8 noiembrie 1958, la 20 de ani de închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale. A trecut prin închisorile din Braşov, Aiud şi Jilava, fiind eliberat în 1964. De fapt, "eliberat" este numai un fel de-a spune, deoarece în sufletul său părintele Arsenie a fost şi este mereu un om liber, închisoarea fiind numai un alt loc unde l-a slujit pe Domnul.

Aici opresc "viaţa cea după trup" a părintelui Papacioc. Mai importantă însă, dar şi mai greu de scris, este viaţa lui cea îngerească, din care, oricine se apropie de el, simte că se împărtăşeşte."
de George Enache
Revista ROST,numărul 28, iunie 2005

SUNT TOT CEEA CE SUNT de Emilia Dabu pentru REVISTA COLTUL PROFESORULUI

2011-07-15T15:50:00.000-07:00

SUNT TOT CEEA CE SUNT
de Emilia Dabu pentru REVISTA COLTUL PROFESORULUI

Ştiu, moartea există şi ea
Precum naşterea în fiecare
Vor unii să scriu despre ce-ar fi
Dacă într-o zi cu toţii vom pieri.
Unii au ales nostalgici să scrie
Despre partea întunecată a vieţii
Eu am ales partea ei de veşnicie
Şi marile ninsori, iubiri, amintiri şi nămeţii
Nămeţii tristeţilor milenare, ale durerilor reale
Ştiu, unii au ales să scrie doar despre latura
Durerilor viscerale...
Am îndrăznit iubirea pe nume s-o chem
Am lăsat altora în seamă cazanele Marelui Infern
Furia coşciugelor râvnind trupuri vii
Trădările asurzitoare blestemele apelor
Împărţiţi veşnic între cei disperaţi şi proprii copii
Unii au ales oceanul etern al supunerii
Al jertfirilor cu capetele având pământeştile nevoi
Eu cerul am ales şi totdeauna lumina din noi
Ştiu, unii au ales ţipetele, urletele, sfâşierile, banii
Corbii şi lupii şi îngropările şi marile zâzanii
Eu am ales izvoarele iubirii, oricâtă singurătate
De un veac le păzesc şi om viu am rămas
Dincolo de tot şi de toate
Unii au ales fericirea unui biet trup muritor, vorbitor
Eu am ales nemurirea celestă şi a mea şi a lor.

2011-07-15T15:48:00.000-07:00

Doamnă Profesoară

de Ilorian Păunoiu pentru REVISTA COLTUL PROFESORULUI

În gândul tău rămân ale noastre voci,
Tu, Profesoară ce-mi descoperi ştiinţa,
De multe ori te-ntreb ce nu-nţeleg,
Şi-mi răscolesc miracole fiinţa.

Eu ştiu că eşti acolo şi-mi e bine !
Şi vin la şcoală să culeg idei,
Iar pomul cunoştinţei înfloreşte
Şi mă agăţ râzând de cifra 3.

Mă-nclin spre tine doamnă profesoară
Şi-ţi datorez profundul meu respect,
Voi repeta oricând a mia oară
Şi voi striga cât pot din al meu piept:

Rămâi acolo lângă tabla neagră!
Să-mi lămureşti tot ce nu-nţeleg.
Nu obosi, nu te opri o clipă,
Şi tot ce-i bun învaţă-mă s-aleg!

Sfarsit de an scolar

2011-06-20T15:36:00.000-07:00

Salutare dragii mei prieteni,
m-am htarat sa revin pe blog dupa o absenta destul de lunga, dar motivata zic eu.
Sfarsitul de an scolar a venit in sfarsit!
Mi-am luat la revedere de la o promotie tare draga anul acesta.Cu copiii acestia frumosi am realizat o multime de proiecte si activitati frumoase si interesante.
Cadou pentru ei din partea mea a fost un filmulet incropit din aproape toate pozele de la aceste activitati.Le-a placut tare mult asa ca il postez si aici pe blog.

Vacanta placuta tuturor!

Performanta la Navodari

2011-04-10T15:19:00.000-07:00

Corul „Armonia” din Năvodari a câștigat marele trofeu de la „San Remo 2011”. Este o performanță deosebită a copiilor, la o competiție desfășurată în Italia și la care au participat concurenți din 16 țări. Felicitări !
Corul “Armonia” a participat la categoria D din concurs cu piesele „An angel at night” şi „Poarta către vis”. „Armonia” au participat la concursul renumit din Italia fiind sprijiniţi de primarul oraşului Năvodari, Nicolae Matei şi de Primăria Năvodari, care au achitat valoarea deplasării în străinătate. Este vorba despre suma de 20.841 lei, necesari transportului. Din delegație a făcut parte dirijorul corului, Oancea Bogdan, şi reprezentanţii Casei de Cultură „Pontus Euxinus”, respectiv de Victoria Botaş şi Elena Matei. Cu bucurie, cei care i-au însoțit pe copii au anunțat reușita extraordinară a corului.
La aflarea veștii, primarul Nicolae Matei a declarat: "Sunt niște copii deosebiți, care încântă prin vocile și sensibilitatea lor. Îi voi sprijini și de acum înainte. Ne-au făcut o mare bucurie nouă, năvodărenilor, profesorilor lor, părinților...".
Corul din Năvodari este format din 29 copii cu vârste cuprinse între 5 şi 14 ani.
După frumoasa reușită de la San Remo, copiii de la “Armonia” vor participa la concursul de muzică “Delfinul de Aur”, care se desfășoară în România.

UN TINERET ACULTURAL? Liviu Capşa

2011-04-06T15:15:00.000-07:00

Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a rezultatelor unor sondaje privind (dezinteresul pentru cultură al tineretului român ne-a confirmat ceea ce, cu strîngere de inimă, bănuiam de mult: preocupările cultural-intelectuale ale generaţiei juvenile sunt ca şi inexistente. Cu alte cuvinte, România "se bazează" în mileniul trei pe o aculturală generaţie post-decembristă.
Dincolo de această concluzie neliniştitoare, uimeşte totala lipsă de reacţie a oficialităţilor, dar şi a societăţii civile şi a mediilor intelectuale, ca şi cum ar fi vorba despre topul preferinţelor adolescenţilor dintr-o altă constelaţie, chestionaţi de reporteri zglobii la un "party de party" mega-galactic. Or, generaţia care ar trebui să ne ghideze pe tărîmurile unite europene (căci Năstase şi ai lui n-or fi rupţi din coasta lui Mathusalem!) orbecăie în căutarea unei identităţi ce-i scapă mereu printre degete. Şi nici nu ar putea fi altfel, cînd înlocuieşti lecturile fundamentale cu subţirimea colorată a revistuţelor provocator-adolescentine, cînd preferi, în locul bibliotecilor, spaţiul ondulărilor manelist-orientale, cînd sălile de clasă se pierd în ceaţa amintirilor sîcîietoare, cînd ascensiunea socială lejeră este exemplificată la cel mai înalt nivel.
Moda liceenelor concursuri de "Miss" şi "Mister", tributare modelelor şi practicilor îndrăzneţe şi efemere deopotrivă, cu profesori "de gaşcă" în juriu şi părinţi emoţionaţi în sală, dezinhibă, dar nu cultivă, emancipează la suprafaţă, dar nu clădeşte spiritual Şi uite aşa, după numai cîteva fraze, am ajuns la problema uzată şi antipatică a responsabilităţilor, la cei care, în familie, la şcoală şi în societate, în roluri şi cu misii diferite, au şi privilegiul, dar şi povara de a lucra cu tinerii. Cu un buget cel mai adesea insuficient, cu probleme care sapă la temelia rostului ei şi a tihnei cotidiene, familia nu este pentru adolescenţi, în multe cazuri, oaza de confort atît de necesară. Şcoala, bulversată de decizii politico-electorale şi îngheţată sub viscolul fondurilor insuficiente, nu poate compensa mulţumitor lipsurile "de acasă" şi nici oferi soluţii imediate.
Parcurgînd rîndurile de mai sus, mulţi se vor întreba: de ce se îndepărtează tinerii de cultură, cînd, totuşi, mulţi dintre ei mai (şi) citesc? Şi, într-o oarecare măsură, aceşti optimişti ponderaţi au dreptate. Fiind drepţi pînă la capăt, recunoaştem şi noi, în România se mai şi citeşte. Fie anunţuri de mică şi mare publicitate, fie saiturile colorate şi nude ale Internetului, fie publicaţiile mondene revărsate provocator peste marginile chioşcurilor, numai bune să substituie, prin imagine şi mesaj, Dallasul de altădată. Ca să nu mai vorbim de „Programul Loto-Pronosport", care se devorează săptămînal într-un tiraj de masă (goală), de romanele de capă şi securitate ale lui Pavel Coruţ sau de cărţile (ne)sfinte ale politicienilor.
Veţi spune că toate acestea nu sunt literatură. Dar cine mai are timp şi organ pentru literatură, cînd pragmatismul ne-nconjoară, concurenţa suflă tare şi eşecurile ne dor. Cititul de dragul cititului, leneş şi dulce, se consuma în vremea junimiştilor, cînd moşiile de la umbra dealurilor moldave catifelau destine şi însiropau colbuitele drumuri spre Paris. Sau pe la cenaclurile bucureştene interbelice, între plimbările de la Şosea şi alunecările pe gheaţa lui Oteteleşanu. Sau la lumina lumînărilor, vegheaţi de inutilitatea televizorului şi amorţiţi de veşnicul frig ceauşist de dinainte de explozia mămăligii. S-a dus vremea cititului din disperare. Atunci, scriitorul era scriitor, iar cititorul, cititor. Acum, scriitorul este şi una, şi alta. Un adevărat om universal. Şi, pînă la urmă, la ce bun şi literatura asta gratuită, care nu face decît să vestejească pînă la reverie cele mai virile proiecte, cînd, de pe noptiera hotelurilor de cinci stele, Burke Hedges te îndeamnă, ştiinţific şi eficient, să te "afirmi sub propria firmă", iar Dale Carnegie îţi dezvăluie, cu tact şi profesionalism, Secretele succesului. Nu-ţi rămîne decît ca, între mîncarea chinezească de porc garnisit cu opt miresme şi partida de tenis ministerial, să urmezi tulburătorul Curs practic de încredere al lui Walter Anderson, pentru a Nota şi acţiona în cunoştinţă de cauză împreună cu maestrul în domeniu, H.A. Glasser. Vei descoperi astfel, vorba lui Napoleon Hill, că De la bani la idee nu-i decît un pas. Mic pentru omenire, uriaş pentru tinerii noştri pragmatici, pe care îl vor face cîndva, aici sau aiurea, dar cu o condiţie: să citească numai ce trebuie!
Nici n-am terminat bine rîndurile de mai sus şi mi-am dat seama că sunt pe cale să nedreptăţesc o altă categorie din rîndurile celor preocupaţi să-şi făurească o cultură pe măsura timpurilor noastre. Cum era să uit tocmai cultura intensivă a manelelor. Chiar aşa, de ce ascultă tinerii noştri cu atîta patimă şi voluptate manele? Pentru că suntem un popor, asemenea multor altora, înzestrat cu un puternic sentiment al dragostei? Practicată (cu un potenţial ce nu-i de lepădat), dar şi invocată. De ce se omoară ei după aceste cîntece de pseudo-dragoste, de origine orientală, cu melodie duioasă şi tărăgănată, după cum le descriu dicţionarele? De ce au înlocuit europenii noştri tineri folclorul românesc, atît de divers pentru a satisface toate gusturile, cu melodiile acestea slujite de texte de-o imbecilitate perfectă? Suntem noi un popor care şi-a descoperit acum, în post-tranziţie, originile orientale?
În căutarea unui răspuns, se naşte o primă întrebare. Manelele nu sunt numai duioase şi tărăgănate, ele au devenit, între timp, şi prilej unor lamentări comode, ca să nu spun leneş al exhihării unor trăiri intens-caricatural aproape de limita leşinului. Adeseori, şi morţii, căci se ştie, în manele se moare şi învie frecvent din dragoste. Şi se dansează. Focos. Din buric şi şolduri. Indiferent de sex. Un act mimat în extazul muzicii.
Au, aşadar, tinerii noştri motive să topească după muzica aceasta produsă de băieţi minune, fermecători şi încîntători, şi al asemenea adjective devenite (re)nume? Ce-i mînă pe ei spre această adoraţie total definitivă şi necondiţionată?
Credem că, în primul rînd, incultura. Nu numai muzicală. Venind în oraşe, în anii industrializării forţate, în special spre periferii scăldate de-o grea tristeţe, părinţii tinerilor de astăzi, un fel de ţărani transhumanţi între anotimpurile vieţii, calificaţi la locurile silniciei, au pierdut ce aveau bun de acasă, cîştigînd şi transmiţînd copiilor tot ce-i mai rău de la noul lor mediu de viaţă. Textele manelelor le vin acum tuturor ca o mănuşă. Expresiile licenţioase, debitate la uşa cîrciumii, asezonate măiestrit pe muzică, au devenit mai săţioase. Îţi lasă gura apă, nu alta. Noroc că cinzeaca-i pe-aproape.
Ar mai fi apoi sărăcia. Blocurile tip, existenţa în mîzga ghetoului, cartierele acaparatoare cu toate promiscuităţile lor, duminicile la papuci şi capot la o tablă sau o sămînţă, chefurile fără perdele, berea vrac în sticle de plastic, rimează perfect cu orizontul îngust al manelei, cu răspunsul ei iute la dorinţele fierbinţi şi imediate. Tinerii celebrează valorile supreme ale acestei lumi: amorul liber, şmecheria profitoare, generozitatea unsuroasă, norocul chior, blestemul jucăuş, trădarea repetată, înjurătura porcoasă.
Şi, în fine, să numim şi un al treilea posibil motiv al iubirii leşinate pentru manele: disperarea. Poate că tînărul se agaţă de manea ca să uite. Să iasă din (i)realitatea imediată. Poate îi sunt necesare amăgirile ei colorate. Un fel de film indian pentru alpiniştii posturilor cotidiene. Acadeaua înfometaţilor de real. Maneaua e, poate, singura lor certitudine.
Să fie vorba despre, "crize vechi în haine noi" aşa cum, cu mulţi ani în urmă, Mircea Vulcănescu, un martir al intelectualităţii române, scria despre "tînăra generaţie"? Cine să răspundă la această întrebare, cînd societatea românească, bună de invocat pentru despovărărea conştiinţei, are alte treburi şi interese? Întotdeauna presante. Şi capitale. Cînd să mai aibă timp şi pentru tineri. Aşa încît, firesc, te întrebi: este tineretul român al secolului XXI acultural sau, mai degrabă, este împins, prin ignorare, în zona fără orizont a ignoranţei?

Luceafărul, nr. 28, 21 iulie 2004
preluat www.pruteanu.ro

P.S Minunat si plin de adevar acest articol!

PRESĂ, CULTURĂ, LIMBAJ

2011-04-06T15:12:00.000-07:00

Jurnalismul este unul dintre fenomenele cu cea mai spectaculoasă dezvoltare după 1989. Spectaculos nu înseamnă însă şi perfect. Aş spune că presa şi, în general, mass-media s-au dezvoltat “româneşte”, reflectînd, adică, fidel, în devenirea lor, toate calităţile şi cusururile societăţii româneşti, aflate de vreo 10 ani în fierbere, ba chiar cu momente cînd dă în clocot.

A constata că, ieşite din încorsetarea şi închistarea la care le obliga regimul comunist, mass-media s-au adaptat azi masiv la “cerinţele” publicului – nu este suficient. Din două motive clare: Primul, că nu există un public, un singur public, omogen, prestabilit şi imuabil. Şi al doilea: că, fără a pune nici o clipă la îndoială suveranitatea deplină, democratică, a publicului, e cuminte să observăm că e supus şi el legilor evoluţiei; cu alte cuvinte, că un public receptor de mesaj mediatic se formează. Dacă tatăl meu a avut bunul obicei ca, în timp ce mă jucam fascinat cu trenuleţul electric pe care abia mi-l adusese, să pună la picap Mario del Monaco sau Enrico Carusso sau Toti dal Monte, cu “Questa o quella” sau “La donna e mobile” sau “Una voce poco fa”, rezultatul a fost că puştiul care eram s-a impregnat pe nesimţite cu gustul pentru acest gen de muzică şi adultul de azi e un iubitor de operă. Aţi înţeles ce vreau să spun cu această măruntă evocare personală. Dacă presa de azi nu s-ar mulţumi să „elogieze”, doar, cultura, ci ar şi FACE cultură – în timp, rezultatul ar fi similar. Nu sunt un nostalgic al comunismului, n-am nici un motiv. Dar nu pot să nu-mi amintesc de pagina a doua a României libere din perioada cînd o conducea Octavian Paler, pagină pe care se găseau cu regularitate cronici literare semnate de criticii cei mai prestigioşi şi mai creditabili, cronici muzicale, cronici teatrale, eseuri pe teme accesibile vizînd relaţia dintre artă şi viaţa cotidiană şi... alte asemenea delicatese, al căror efect se vădea în cozile de la uşile librăriilor cînd se punea în vînzare Cel mai iubit dintre pămînteni al lui Marin Preda sau în eforturile îndîrjite pe care le făceau cetăţeni simpli (şi fără legătură cu “meseria literară”) de a-şi procura Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent a lui Călinescu.

Nu trebuie luate în sens absolut cele de mai sus, sunt doar nişte exemple quasi-aleatorii dintr-o gamă mult mai largă. Cultură, bine-nţeles, nu înseamnă numai cartea de tip academic, numai muzica de operă sau simfonică, numai arhitectura de mare stil sau baletul Lacul lebedelor. Fireşte că nu. Gradul de cultură al unei societăţi la un anume moment dat este exhibat de nenumărate gesturi, fapte şi acte mărunte, a căror sumă însă e grăitoare. Cultura, prezentă sau nu, se simte şi în felul în care oamenii beau o bere pe o terasă, în felul cum ţin tacîmul la masă, în tonul cu care-ţi răspunde un funcţionar la un ghişeu, în părerea unui ministru despre hidrogenul din apa de Bucureşti, în răspunsul nervos şi trivial al unui aşa-zis parlamentar (intrigat că pe gazetari îi “roade” grija de afacerile lui) şi în multe altele. Aşa cum lumina, prin fotosinteză, se transformă în frunză şi petală de floare, aşa şi cultura, prin asmilare, se transformă în civilizaţie. Fiindcă acesta e, în fond, ţelul. Nu să avem în raft Istoria religiilor...,a lui Eliade, s-o vadă musafirii, nu să avem pregătit un citat din Heidegger cu care să epatăm la o adică, ci toate acestea şi nenumărate altele de-ale spiritului să ne – ca să zic aşa – “pătrundă în sînge” şi să se preschimbe din cunoştinţe în comportament. Gazetăria, mass-media în genere, prin prezenţa lor zilnică în viaţa omului, pot face mai mult în acest sens decît Academia şi toate institutele de cercetare lalolaltă.

Dar nu fac. Economia de piaţă (sau, în fine, imitaţia ei) a generat o presă de piaţă care e tot mai mult o presă de obor. Nu vreau să mă dau de exemplu, nu am această infatuare. Dar, în spirit pur didactic, voi pomeni una din procedurile cursului meu, într-a cărei eficacitate cred. Le vorbesc studenţilor despre tehnicile şi modalităţile de captare a imaginii cu care se luminează micile sau marile ecrane. Printre acestea se numără clasicele mişcări de aparat numite panoramare, traveling sau falsa mişcare numită transfocare prin care (la cea din urmă mă refer) poţi restrînge unghiul de la o piaţă plină de demonstranţi pînă la chipul obosit (şi cu atît mai expresiv) al unui muncitor disperat că nu mai are din ce duce de mîncare copiilor. Ei bine, cred că nu greşesc dacă, după ce discut despre filmicitatea unui text şi despre rosturile logice şi estetice ale mişcării de aparat, concretizez prin două exemple: unul despre filmarea Pieţii Universităţii în ’90, altul despre cîteva pasaje dintr-un poem celebru, Corbul ►, al lui Edgar Allan Poe.

Un prim palier al culturii şi, în partea “cealaltă”, al comportamentului este limbajul. O mare parte a mass-media româneşti de azi (în special televiziuni şi ziare) cultivă limbajul excesiv-“colocvial”, degenerînd de fapt în grobian, “şmecheresc”, golănesc, de la ton şi pînă la vocabular. (Este, desigur, şi vina celor chestionaţi, intervievaţi, că nu ripostează energic şi tranşant; mulţi, prea mulţi oameni politici sunt timoraţi în faţa moderatorilor care practică o obrăznicie – acesta e cuvîntul – de cel mai prost gust). Pe de altă parte, limba e vorbită prost pînă la mizerabil: accentele se pun anapoda (mi s-a urît cîte “déja”, cîte “aidóma”, cîte “prevéderi” am auzit!), numele străine sunt pronunţate rareori corect [cel mai adesea se întîmplă, din cauza americanomaniei, că nume pur ruseşti sau franţuzeşti sunt grafiate şi rostite englezeşte: “Youryi” în loc de “Iuri” sau “silain” în loc de “selin” (Céline), ca să dau doar două exemple], proliferează expresii străine neurmate de traducerea lor, ca şi cum tot românul e ţinut să ştie ce-nseamnă “lohn”, “stand-by”, “holding”, “briefing” etc., nenumărate cuvinte româneşti sunt victime ale unor confuzii elementare (şi nu e vorba doar de deja “clasicele” fortuit sau specios): există zone mediatice în care “troiţa” e considerată un fel de caleaşcă, “pertinent” e socotit opusul lui “impertinent”, dîndu-i-se înţelesul de “politicos” şi cîte şi mai cîte. Cît priveşte stilul din unele gazete, e puţin a spune că se tăvăleşte în trivialitate mahalagească: dolarii au devenit “parai”, prim-ministrul nu mai “mustră” un subaltern, ci “îi dă peste bot” sau “i-o trage”, cuplurile nu mai “fac dragoste”, ci “şi-o pun”, cutare potentat nu şi-a “procurat un Mercedes”, ci “şi-a tras un Merţan” ş.a.m.d. Chiar şi ziare de calitate adoptă soluţii-hibrid, plasînd deasupra unor ştiri, redactate sobru, titluri în registru “manelizat”, spre a forţa o largă atractivitate.

George PRUTEANU

LANSARE CAFENEAUA LINGVISTICA NAVODARI

2011-03-19T19:13:00.001-07:00

http://www.gazetadenavodari.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=1553:o-altfel-de-cafenea-se-deschide-la-nvodari-cafeneaua-lingvistic-ii-ateapt-pe-iubitorii-de-carte-la-centrul-cultural-&catid=45:pagina-local&Itemid=48

http://www.telegrafonline.ro/1300399200/articol/search/155772/se_deschide_8222cafeneaua_lingvistica8221_la_navodari.html

LANSARE CAFENEAUA LINGVISTICA NAVODARI

2011-03-19T19:00:00.000-07:00

Cafeneaua Lingvistică
(Language Café)

Marţi, 22 martie 2011,ora 16, la Centrul Cultural al oraşului Năvodari va avea loc deschiderea primei „Cafenele Lingvistice” din România. Cuvântul de deschidere îl vor avea iniţiatoarele acestui proiect, lector univ. Dr. Liliana Marteş şi profesor Diana Adam.
La deschidere vor participa Consiliul Judeţean, Dir.pentru Cultură, Educaţie şi Sport, respectiv de d-na consilier superior Burlacu Mihaela, membru în Uniunea Scriitorilor; ISJ Constanţa, respectiv d-na inspector învăţământ primar, Apostol Doiniţa; Clubul de Arte Solteris Mangalia reprezentat de preşedinta şi poeta Emilia Dabu, membru în Uniunea Scriitorilor; revista naţională în didactica de specialitate, ”Colţul Profesorului”, fondator Diana Adam, prof.Bică Silvia, director Şcoala cu cls.I-VIII,Gheorghe Lazăr Corbu, “Gruparea Asociativă a Ziariştilor pentru Evidenţierea Talentelor Autentice în Romania” şi ziarul ”Gazetar”, reprezentate de jurnalistul şi colaboratorul TVR, TV Etalon Vâlcea- Dumitru Negulescu, directorii şcolilor şi grădiniţelor năvodărene, preoţii parohi Vasile Vasile si Petrea Florinel, d-ra Oana Criveanu consilier 1A, primarul comunei Corbu, dnul Marian Galbinasu şi nu în ultimul rând, domnul Primar al Oraşului Năvodari, Nicolae Matei, ce a sprijinit neconditionat derularea proiectului.
„Cafeneaua Lingvistică” face parte din proiectul European „The Language Café Project”, al Universităţii Southampton, din Marea Britanie, în cadrul Programului Socrates Lingua 1, şi nu este o societate comercială, nu este un club, ci un mod sociabil şi prietenos de a dobândi, exersa şi perfecţiona abilităţi şi competenţe în limba română şi într-o limbă străină fără a participa la cursuri organizate. Prin urmare, este un instrument cheie pentru învăţarea non-formală şi informală cu o dimensiune europeană.
Deschiderea în oraşul Năvodari a unei astfel de activităţi reprezintă o altă modalitate de implicare a comunităţii locale şi implicit a ţării noastre în activităţile desfăurate în cadrul Comunităţii europene, înseamnă promovarea dialogului intercultural, încurajând integrarea tuturor tinerilor, precum şi a persoanelor interesate, indiferent de vârstă, mediul educaţional, social şi cultural al acestora, totul realizându-se prin învăţare non-formală şi informală.
Activităţile ce se vor desfăşura în cadrul proiectului „Cafeneaua Lingvistică” sunt complementare sistemului formal de educaţie şi formare. Acestea au o abordare participativă şi sunt centrate pe persoana care învaţă, sunt desfaşurate în mod voluntar şi, deci, legate strâns de nevoile, aspiraţiile şi interesele tinerilor.
Furnizând o sursa suplimentară de învăţare şi un traseu către educaţia şi formarea formală, astfel de activităţi sunt cu atât mai relevante pentru tinerii cu oportunităţi reduse.
Activitatea se va desfăşura la Centrul Cultural al oraşului Năvodari, într-un spaţiu oferit de Primaria Năvodari, la început o dată pe săptămână, în fiecare marţi după-amiază, între orele 16:00-18:00. Sunt invitaţi să participe toţi elevii, studenţii, colegii învăţători, educatoare, profesori, preoţi de pe toată raza judeţului şi nu numai, ingineri, maiştri de la Şcolile de Arte şi Meserii, avocaţi, cadre medicale, personal muncitor indiferent de domeniul de activitate, precum şi consilierii locali sau judeţeni care sunt implicaţi în proiecte educative.
Activităţile ce se vor desfăşura vizează în primul rând dezvoltarea abilităţii participanţilor de a susţine o conversaţie logică, coerentă, cu un vocabular adecvat şi corectă din punct de vedere gramatical şi semantic.
Acest proiect îşi propune formarea deprinderilor şi competenţelor cheie pentru învăţarea de-a lungul întregii vieţi conform cu cele din cadrul celor opt competenţe cheie ce a fost dezvoltat ca parte a implementării iniţiativei "Education & Training 2010", care urmăreşte obiective strategice ale Comisiei Europene pentru educaţie şi formare.

MARTISOR

2011-02-28T13:23:00.000-08:00

MELINDA DUMITRESCU

2011-02-06T12:40:00.000-08:00

Recent la un curs Posdru prin ISJ C-TA, unul din formatori ne-a pus spre audiere, in surdina aceasta muzica superba.Bineinteles ca am GOOGLE-it sa aflu mai multe despre aceasta minunata voilonista.si ce credeti?
IN ROMANIA NU ESTE PROMOVATA!NU-I ASA CA E PACAT?
Ascultati si bucurati-va sufletele cu muzica ei!

spectacol marca Nill Negulescu

2011-01-17T10:12:00.001-08:00

Mihai Eminescu la ceas aniversar

2011-01-15T13:55:00.000-08:00

Doamne ajuta! Parintele Dumitru Staniloae spunea ca arta este buna numai atunci cand elibereaza omul din fiara si nu fiara din om. Iar Parintele Arsenie Papacioc spune ca arta ca si credinta inseamna armonie si ele trebuie sa mearga mana in mana. Deci sa ne ingrijim sa pastram arta ca pe o hrana si mangaiere sufleteasca si in nici un caz sa o transformam in otrava pentru suflet ca atunci vom avea plata celui care si-a ingropat talantul. Fereasca Dumnezeu!

"Mihai Eminescu este Sfantul precurat al ghiersului romanesc" - Tudor Arghezi

Sarbatori fericite!

2010-12-21T13:00:00.001-08:00

Comunicat de presa

2010-12-07T12:16:00.000-08:00

NINSORILE COPILARIEI

Clubul Artelor „Solteris” care isi desfasoara activitatea in cadrul „Cercului Militar Mangalia” va sustine duminica 12.12.2010 ora 1500 spectacolul „Ninsorile Copilariei” dedicat nemuritoarele noastre sarbatori de iarna. Colindele stramosesti interpretate de micutii actori de la teatrul pentru copii „Magic”, poeziile iernii dedicate mirajului copilariei al mirosului de brad, al padurii vesnice, muzica folk, recital de pian, expozitie colectiva de pictura vor bucura sufletele tuturor celor care si-au pastrat inca in inimi puritatea omului adevarat si au fost mereu alaturi de manifestarile culturale. Scriitorii, pictorii, poetii, muzicienii care vor sustine aceasta intamplare spirituala sunt: scriitoarea Emilia Dabu presedinta Clubului Artelor „Solteris”, Mihaela Burlacu consilier cultural Consiliul Judetean Constanta, Steliana Bajdechi, Diana Adam, Ana Ardeleanu, Marius Robert Dinca, Pr. Ioan Aurel Bolba, Marius Ciocanel, Dora Alina Romanescu, George Serban, Adina Lozinschi, Giorgiana Ciocan, Iulia Mitu, Marilena Nicolau, Simona Gabriela Iordache, Andreea Romaniuc, Marcela Dabu, Nicolae Gageanu, Luiza Cala, Karl Robert Perko.
Tuturor iubitorilor de cultura si arta din partea membrilor clubului „Solteris”:
SARBATORI FERICITE, SANATATE SI PACE!

2010-11-16T13:36:00.001-08:00

Comunicat de presa

Lansare de carte

„Patriarhii Romaniei”
De Pr. Ioan Aurel Bolba

Duminica 21.11.2010 la ora 16.00 la Biserica Sf Mina din Mangalia va avea loc lansarea cartii „Patriarhii Romaniei” a preotului scriitor Ioan Aurel Bolba. Cartea a aparut in conditii grafice deosebite la editura Ex Ponto.
Pr. Prof. univ. dr. NECHITA RUNCAN prodecan al Facultatii de Teologie a Universitatii „Ovidius” alaturi de scriitorii, membrii ai Uniunii Scriitorilor din Romania – Filiala Dobrogea, prozatorul Ovidiu Dunareanu si poetul Sorin Rosca vor comenta proaspat aparuta carte. Preotul scriitor Ioan Aurel Bolba a mai publicat „Jurnalul francez de vacanta”, „Sejur in insula de smarald”, Figuri luminoase de ierarhi si preoti carturari” vol I si II, „Episcopii Oradei”. Este colaborator la reviste din tara si strainatate „Viata de pretutindeni” – Arad, „Nova Provincia Corvina” – Hunedoara, „Actualitatea ortodoxa” – Constanta, „Calea de lumina” (La vie de la Lumiere) din Montreal Canada.
Este membru al Clubului de Cultura si Arta „Solteris”.
Cartea este publicata in acest an jubiliar cand se implinesc 125 de ani de la dobandirea autocefaliei si 85 de ani de la ridicarea Bisericii noastre la rangul de Patriarhie.
Cei sase mari patriarhi asupra carora s-a oprit spiritul inaltat al preotului scriitor Ioan Aurel Bolba sunt: Miron Cristea, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Justin Moisescu, Teoctist Arapasu, Ciubotea Daniel. Cu o prefata semnata de Pr. Prof. Univ. dr. Cezar Vasiliu – membru al Academiei Romano-americane de Arte si Stiinte si a prof. Drd. Stelian Gombis – Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului Romaniei, suntem convinsi ca aceasta carte va deveni un punct de referinta in lungul si frumosul drum al oamenilor spre lumina spiritualitatii crestinismului romanesc.
Membrii Clubului Artelor „Solteris” participanti sunt: scriitoarea Emilia Dabu – membra USR, Mihaela Burlacu – prozator- consilier cultural Consiliul Judetean Constanta, Dora Alina Romanescu – membru USR, Marius Robert Dinca, Ana Ardeleanu, Marius Ciocanel, Adina Lozinschi, Mrcela Dabu, Nicolae Gageanu, George Serban, Giorgiana Ciocan, Marilena Nicolau, Simona Gabriela Iordache.
Inca o carte dedicata celor care au crezut, cred, vor crede mereu...
Credinta este lumina insasi. Daca ea credinta este aprinsa in inima omului atunci ea exista si tu ca om crezi in Dumnezeu, crezi in Hristos, crezi in familia ta, in prietenii tai, in dusmanii tai. Crezi si ocrotesti prin credinta ta tot ceea ce exista, natura, planeta, universul. Crezi in bunatatea si tristetea semenilor si ei vazand lumina credintei binefacatoare isi reamintesc cine sunt, de unde vin si ca pot mult mai mult decat li se spune. Pot pentru ca ei cred, ei sunt insasi credinta in evolutia sufletului, mintii frumoase, pentru ca ei cred, devin acea luminaocrotitoare, izbavitoare pe care unicul Dumnezeu a sadit-o in noi toti din totdeauna.

La multi ani! 10 ani Solteris

2010-11-07T09:44:00.000-08:00

COMUNICAT DE PRESA SOLTERIS

2010-10-20T06:57:00.000-07:00

Comunicat de presa

„Solteris” la ceas aniversar
zece ani impreuna in lumina culturii si createi

La Clubul Artelor „Solteris” care isi desfasoara activitatea in cadrul Cercului Militar Managalia, va avea loc in aceasta duminica 24.10.2010 la ora 17.00 un eveniment special. Spectacolul „Toamna stelara a cuvantului” sustinut de membrii Clubului este unul de poezie si muzica dedicat celor zece ani petrecuti impreuna in lumina culturii, prieteniei, evolutiei spirituale. O expozitie colectiva de pictura intregeste clipa cu fascinatia culorilor. Infiintat in 2001de scriitoarea Emilia Dabu - presedinta clubului, membra a U.S.R Filiala Dobrogea, Clubul „Solteris” a avut ca obiectiv promovarea talentelor culturale din Mangalia si nu numai. In zece ani clubul a reusit prin membrii sai sa creasca zestrea de carte publicand peste 90 de titluri, zeci de expozitii personale si colective, zeci de spectacole dedicate marilor scriitori si pictori romani clasici si contemporani si bineinteles marile valori ale culturii universale. Tot scriitoarea Emilia Dabu a editat prima revista de cultura si arta din Managalia si primele trei editii de antologii ale membrilor clubului si colaboratorilor sai. Si revista si antologiile poarta acelasi nume, „Solteris”.
Recitaluri de muzica si poezie, conferinte, proiecte culturale au facut de multe ori sa fie spectacole mai multe decat duminicile unui an. S-a format si un public indragostit de frumusetea luminii culturale. Numeroase premii nationale si internationale au fost obtinute de membrii clubului, iar clubul si revista au obtinut numeroase diplome de onoare si excelenta si chiar si cateva premii.
„Solteris” este singurul club de cultura si arta din tara care se bucura si de revista si de antologii. De cele mai multe ori sponsorii au fost chiar membrii clubului. Si asa s-a ajuns la o recunoastere nationala si chiar internationala a gruparii culturale de la Mangalia. Amintim dintre marii nostrii prieteni colaboratori si membrii de onoare ai clubului: Ion Hobana, Dinu Flamind (Franta), Gabriel Chifu, Nicolae Breban, Doina Uricaru, Miron Monega, George Vulturescu, Daniel Corbu, Eugen Evu, Sabin Bodea, Pr. Dr. Cezar Vasiliu (Canada), Gao Sing Suo (China), Ion Milos (Suedia), Silvia Kerim, Vasile Andru, Adrian Paunescu, Melfiar Ra, Eugen Uricaru, Gabriel Dimitianu, Alain Robert Grillet (Franta), Antonio Lobo Autunes (Portugalia), Valentin Anesia (Franta), Steliana D Bajdechi, Ismail Kadare, Nicolae Rotund, Ovidiu Dunareanu, Arthur Porumboiu, Serban Codrin, Eugen Bratfanat, Razvan Theodorescu, Fatma Sadic, Sorin Rosca, Constantin Novac, Gheorghe Aldea, Marin Codreanu, Cruceru Florica, Axenia Hogea, Olimpiu Vladimirov, Ion Rosiaru si multi alti dragi prieteni ai solteristilor. Redactia revistei a fost asigurata de realizatoarea Emilia Dabu si colegiul alcatuit din Cristiana Doina Iordache, Marcela Dabu, Lidia Sima si Leonard Vizireanu..
Membrii Clubului Artelor „Solteris” din acest moment sunt: Emilia Dabu (membra U.S.R), Mihaela Burlacu (consilier cultural consiliu Jud. Constanta), Dora Alina Romanescu (membra U.S.R), Ana Ardeleanu, Marcela Dabu, Marius Robert Dinca, Pr. Ioan Aurel Bolba, Marius Ciocanel, Adina Lozinschi, George Serban, Luiza Cala, Nicolae Gageanu, Iulia Mitu, Giorgiana Ciocan, Simona Gabriela Iordache, Marilena Nicolau, Andreea Romaniuc, Diana Adam, Steliana D Bajdechi, Ionut Caragea (Canada), Carmen Doreal (Canada), Maximinian Menut, Tuuliki Vaisanen (Anglia).
Mass-media mereu a promovat activitatile culturale cu profesionalism si o simpatie frumoasa pentru tinerii de la „Solteris”. Amintim Cotidianul „Telegraf”, „Cuget Liber”, „Mangalia Plus”, „Observator”, „Replica”, „Ziua”, „Adevarul” si bineinteles revistele noastre literare. Totodata membrii clubului aduc multumiri tuturor sponsorilor care au crezut in ei, poetii, prozatorii, pictorii si i-au sprijinit material si spiritual, tuturor celor care le-au fost gazda si mai ales Cercului Militar Mangalia care de aproape trei ani le-a oferit conditiile necesare desfasurarii acestor activitati culturale.
Totul incepe de la curajul de a crede in partea de spiritualitate, de evolutie culturala a tuturor. Impreuna si daca oamenii ca fiinte umane se intampla sa mai si plece in eternitate, in timp si spatiu raman ideile, creatile, tablourile, muzica, poezia si in general frumusetea sufletului care a indraznit sa fie si a ajuns sa fie si este.
Clubul Artelor „Solteris” a implint zece ani de lumina impreuna, in lacrimi si zambet, in credinta si speranta, in durere si disperare dar mereu invingatori prin creatia adusa, jertfa in dar oamenilor, sa fie fericiti, uniti. Am incercat si am reusit, marturie cartile, revistele, antologiile, expozitiile, prietenii, universul.
Deci nu uitati sa mergeti duminica 24.10.2010 ora 17.00 la Clubul Artelor „Solteris”. Diplomele de excelenta vor bucura sufletele tuturor celor care impreuna sprijinim actul de cultura existential fiintei umane.

VERNISAJ CU INVITATI DE MARCA

2010-10-06T11:49:00.000-07:00

Comunicat de presa

„Armonia culorilor” toamnei

La Cercul Militar Mangalia, la Clubul Artelor „Solteris” duminica 10.10.2010 ora 17.00 va avea loc expozitia de pictura „Armonia Culorilor”. Expune artistul plastic Nicolae Gageanu, binecunoscut pictor avand numeroase expozitii, lucrari in colectii particulare din tara si strainatate (Bulgaria, Italia, Franta, Germania). Picteaza cu usurinta si in stil clasic traditionalsi in cel contemporan oferin iubitorului de arta o armonie a culorilor speciala, rar intalnita. Managalia de altadata sau cea de astazi, lumina sacra a peisajelor vietii, jocuri cromatice blande si dure in acelasi timp, spontaneitate, vigoare si har. Atat de vii sunt peisajele surprinse de spiritul pictorului Nicolae Gageanu incat simti nevoia sa intinzi mainile sufletului si sa mangai acele lucrari. Un artist despre care se va vorbi tot mai des caci are talent, forta si valoare. La vernisaj sunt invitate personalitati ale artei plastice. Amintim membrii Clubului Artelor „Solteris”: scriitoarea Emilia Dabu membra U.S.R, presedinta Clubului, Mihaela Burlacu, Dora Alina Romanescu membra U.S.R, Marius Robert Dinca, Pr. Ioan Aurel Bolba, Marcela Dabu, Marius Ciocanel, Ana Ardeleanu, Giorgiana Ciocan, Luiza Cala, Marilena Nicolau. Un recital de pian si chitara va fi sustinut de Adina Lozinschi si de George Serban.

Romeo si Julieta la MIZIL

2010-09-14T13:20:00.001-07:00

2010-09-11T14:11:00.000-07:00

INCURAJAREA TINERELOR TALENTE

2010-09-08T13:12:00.000-07:00

Gheorghe Zamfir, the lonly shepherd

2010-09-03T11:16:00.000-07:00

Gheorghe Zamfir - Unchained Melody

2010-09-03T11:14:00.000-07:00

Somnoroase pasarele (Drowsy birds) lyrics by M.Eminescu

2010-09-03T11:06:00.000-07:00

Congresul Invatatorilor

2010-09-02T14:43:00.000-07:00

Speech Tudor Gheorghe

2010-09-02T14:41:00.000-07:00

Congresul Invatatorilor - Tudor Gheorghe

2010-09-02T14:40:00.000-07:00

imagini din cadrul Congesului AGIRO

2010-08-29T07:58:00.000-07:00

INTREG STAFF-UL REPUBLICII MOLDOVA ALATURI DE MINISTUL EDUCATIEI AL R.M , DOMNUL LEONID BUJOR.

TARG DE CARTE IN CADRUL CONGRESULUI
PERSONALITATI IMPORTANTE ALE JUDETULUI CONSTANTA PREZENTE LA CONGRES

ADRIAN PAUNESCU

2010-08-24T11:55:00.000-07:00

Cu tine
Cu tine viaţa mea se luminează,
Cu tine hotărăsc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiază
Şi mă sfârşesc în fiecare zi.

Cu tine e-mpăcare şi e luptă,
Cu tine este tot şi e nimic,
Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă,
Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.

Cu tine totu-i parcă unt pe pâine,
Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu,
Cu tine astăzi mi se face mâine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.

Cu tine poezia mea există,
Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi,
Cu tine nici tristeţea nu e tristă,
Cu tine eu te văd când nu mă vezi.

Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar,
Cu tine-ncep şi se termină toate,
Cu tine într-un schit apar - dispar.

Cu tine e lumină şi-ntuneric,
Cu tine zac să mă-nsănătoşesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.

Cu tine e mai rău şi e mai bine,
Cu tine reîncepe viaţa mea,
Cu tine e mai greu ca fără tine,
Dar fără tine nu s-ar mai putea.

din cartea Manifest pentru mileniul trei, vol. 2, 1986

Comunicat de presa al Asociatiei Generale a Invatatorilor din Romania

2010-08-22T11:18:00.000-07:00

comunicat de presă

ÎNTREG STAFF-UL MINISTERULUI EDUCAŢIEI DE LA CHIŞINĂU VA FI PREZENT LA CONGRESUL CADRELOR DIDACTICE DE LA CONSTANŢA

În 18 şi 19 august preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România –Viorel Dolha a fost primit la sediul Guvernului Republicii Moldova de către Domnul Viceprim-Ministru Ion Negrei, Domnul Ministru al Educaţiei Leonid Bujor, Viceministrul Educaţiei Tatiana Potîng, alţi oficiali din Ministerul Educaţiei din Chişinău.

Nu a fost prima întâlnire dintre preşedintele AGIRo şi înalţii oficiali de peste Prut. Totdeauna a fost însoţit şi de Doamna prof. dr. Mariana Marin- iniţiatoarea înregistrării la Chişinău a ,,Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România-filiala Republica Moldova”. Au fost primiţi şi la Ministerul Justiţiei din Chişinău unde au primit acordul de înregistrare şi au fost discutate amănuntele finalizării acestei proceduri.

Cu acest prilej înalţii oficiali de la Chişinău au fost invitaţi la Al XXXI-lea Congres al AGIRo şi al Cadrelor Didactice Române de peste Hotare în perioada 27-31 august 2010- congres aniversar fiindcă în urmă cu exact 100 de ani tot la Constanţa avea loc congresul AGIRo din 1910. Deschiderea lucrărilor congresului va avea loc la Teatrul Oleg Danovski din Constanţa în 28 august ora 10, în celelalte zile congresul desfăşurându-se în Eforie Sud cu sprijinul determinant al Asociaţiei Învăţătorilor şi Institutorilor Constănţeni, al ISJ Constanţa, al CCD Constanţa, al universităţilor constănţene, al autorităţilor locale, beneficiind de facilităţi importante făcute de hotelurile Măgura şi Bistriţa şi de generozitatea hotelului Vega din Mamaia.

Ministrul Educaţiei Republicii Moldova Leonid Bujor a acceptat invitaţia şi a desemnat delegaţia oficială în fruntea căreia va veni la congres. Este o onoare deosebită pentru noi să avem ca oaspeţi mai tot staff-ul conducerii învăţământului de la Chişinău (pe lângă ministru vor fi prezenţi viceminiştri, directori de departamente, directorul Întreprinderii de Stat Mold-Didactica, directorul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, directorul Direcţiei de Învăţământ al Municipiului Chişinău, inspectori şcolari etc). Acestora li se vor adăuga încă aproape 50 de cadre didactice din R.Moldova şi încă pe atâtea din alte 10 comunităţi româneşti de peste hotare. Domnul Ministru Bujor a reprogramat alte acţiuni şi chiar congresul cadrelor didactice din R.Moldova care ar fi urmat să se desfăşoare în aceeaşi perioadă. Îi mulţumim şi aceasta ne obligă să ne ridicăm la nivelul aşteptărilor.

Ministrul Lenid Bujor împreună cu preşedintele AGIRo au avut o intervenţie în direct la Radio România Internaţional. Domnul Ministru şi-a exprimat bucuria de a participa la evenimentul de la Constanţa unde speră să pună la cale sau să finalizeze cu omologii de la Bucureşti importante proiecte comune.

Începând de la primul congres din 1898 la aceste manifestări au luat parte totdeauna ministrul în funcţie şi toţi foştii miniştri ai educaţiei în viaţă, personalităţi precum Iorga, Mehedinţi, Preşedintele Academiei. Deseori lua parte şi şeful statului (anul trecut Preşedintele Băsescu a participat la eveniment şi sperăm să fie prezent şi în acest an), iar într-un Mesaj al Tronului către un fost congres al nostru, Suveranul scria ,,dacă soarta nu m-ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost învăţător...”

Ne-am bucurat că Doamna Ministru Ecaterina Andronescu a confirmat că va fi prezentă şi că Domnul Ministru Mihail Hărdău ne-a încurajat printr-un mesaj că va face tot ce îi stă în putere la comisia senatorială să elimine actualele discriminări privind încadrarea la ciclul primar şi preşcolar şi că trebuie să fim mai persuasivi în îndreptăţitele noastre solicitări.

S-au înscris până acum aproape 1000 de învăţători, educatoare, profesori, profesori universitari, furnizori de material didcatic, carte şcolară, soft educaţional, formare profesională. Vom lansa Revista AGIRo, Buletinul congresului, Portrete de dascăli.

Congresul va fi sprijinit ca şi la alte ediţii şi de Departamentul pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni şi în plus îşi dă concursul în a reuşi să îl avem ca oaspete la congres cu un concert pe Maestrul Tudor Gheorghe. Aceasta cu atât mai mult cu cât AGIRo vrea să sărbătorească în acest an la sfârşit de august pentru prima dată în şi România Ziua ,,Limba noastră cea română” zi pentru care suntem siguri că se vor găsi parlamentari care printr-o iniţiativă legislativă să facă să fie oficială în ţara noastră la aceeaşi dată la care se sărbătoreşte în R.Moldova: 31 august.

La Chişinău au avut întâlniri şi la sediul revistei ,,Învăţătorul modern,, care va scoate o ediţie cu prilejul congresului de la Constanţa şi ,,Muzeul Pedagogiei din Chişinău” –prilej cu care AGIRo a promis sprijin în tipărirea lucrării ,,Scurtă schiţă istorică despre neam, limbă şi grafie” cu date inedite şi relevante (muzeul deţine manuale de ,,limbă română” editate la Chişinău în chiar timpul stăpânirii ţariste şi manuale scrise în grafie latină la Tiraspol în perioada interbelică în momente trecătoare de relaxare a opresiunii asupra limbii române şi până la inventarea ,,limbii moldoveneşti”.). Congresul va fi prilejul schimbului de bune practici şi demarării unor proiecte comune. Înalta ţinută ştiinţifică, profesionalismul interlocutorilor de la Chişinău şi copleşitoarea lor deschidere şi atenţie cu care ne-au primit totdeauna obligă congresul să fie un regal şi să îi întâmpinăm cu aceeaşi atenţie.

Cu deosebită consideraţie,

Viorel Dolha

preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România

Informatii noi privind programul, precum si datele de contact ale persoanelor care vor astepta delegatiile si vor face repartizarea la hotel le voi posta pe http://www.aiarad.ro/forum/viewtopic.php?f=11&t=1087

2010-08-04T11:20:00.000-07:00

2010-08-04T11:02:00.000-07:00

poze de la lansarea de carte a domnului Paunoiu

2010-07-30T14:31:00.000-07:00

Lansare de carte Ilorian Paunoiu

2010-07-30T13:50:00.000-07:00

Joi, 29 iulie 2010, începând cu ora 18.00, la Clubul Artelor Solteris de la Cercul Militar Mangalia a avut loc lansarea cărţii „Cântarea cântărilor”, autor Ilorian Păunoiu, Editura Perpessicius, Bucureşti, 2008.
De acelaşi autor: „Strigarea numelui”, Editura Almarom, 1997; „Jocul secundei”, Editura Conphis, 1999; „Scrisori către aproapele”, Editura Adrianso, 2000; „Banchetul reginelor”, Editura Conphis, 2002; „Arheologie sensibilă”, Editura Fundatia Alfa Cluj-Napoca, 2002; “Simfonie pentru spadă şi crini”, Editura Conphis, 2005.

Gazdele acestui eveniment au fost preşedintele clubului Solteris- Emilia Dabu, poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor şi membrii clubului Solteris:scriitorii Dora Alina Romanescu(mebru U.S.R), Marius Robert Dincă, Ana Ardeleanu, Adina Lozinschi, Marilena Nicolau, Marius Ciocănel şi Gămulea Andreea; pictorii Nicolae Găgeanu şi Marcela Dabu, pr. Ioan Aurel Bolba.
Deasemeni, invitaţi speciali la acest eveniment : Mihaela Burlacu, consilier superior în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Învăţământ şi Sport, organizator evenimente şi protocol, Consiliul Judeţean Constanţa, redactorul ziarului vâlcean "Gazetar"- Dumitru Negulescu, redactorul coordonator al revistei didactice "Colţul Profesorului"-prof. Diana Adam şi nu în ultimul rând Stareţul Mănăstirii Casian, protos. Iustin Petre, părintele Ioan- poet,actrita Teatrului National,Carmen Ungureanu, maica Ecaterina.

comunicat de presa

2010-07-28T05:11:00.000-07:00

Comunicat de presă
Lansare de carte
“Cântarea Cântărilor”

Joi, 29 iulie 2010, începând cu ora 18.00, la Clubul Artelor Solteris de la Cercul Militar Mangalia va avea loc lansarea cărţii „Cântarea cântărilor”, autor Ilorian Păunoiu, Editura Perpessicius, Bucureşti, 2008.
De acelaşi autor: „Strigarea numelui”, Editura Almarom, 1997; „Jocul secundei”, Editura Conphis, 1999; „Scrisori către aproapele”, Editura Adrianso, 2000; „Banchetul reginelor”, Editura Conphis, 2002; „Arheologie sensibilă”, Editura Fundatia Alfa Cluj-Napoca, 2002; “Simfonie pentru spadă şi crini”, Editura Conphis, 2005.

Gazdele acestui eveniment sunt preşedintele clubului Solteris- Emilia Dabu, poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor şi membrii clubului Solteris:scriitorii Dora Alina Romanescu(mebru U.S.R), Marius Robert Dincă, Ana Ardeleanu, Adina Lozinschi, Marilena Nicolau, Marius Ciocănel şi Gămulea Andreea; pictorii Nicolae Găgeanu şi Marcela Dabu, pr. Ioan Aurel Bolba.
Deasemeni, invitaţi speciali la acest eveniment sunt: Mihaela Burlacu, consilier superior în cadrul Direcţiei pentru Cultură, Învăţământ şi Sport, organizator evenimente şi protocol, Consiliul Judeţean Constanţa, redactorul ziarului vâlcean "Gazetar"- Dumitru Negulescu, redactorul coordonator al revistei didactice "Colţul Profesorului"-prof. Diana Adam şi nu în ultimul rând Stareţul Mănăstirii Casian, protos. Iustin Petre, părintele Ioan,
părintele Gherman şi părintele Dionisie.

nr.3 al revistei Coltul Profesorului

2010-07-01T13:27:00.000-07:00

delfinii la Constanta

2010-05-31T07:15:00.000-07:00

Sâmbată, 29 mai 2010, elevii mei au luat parte la venirea delfinilor din China.Au fost singurii elevi prezenţi pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu!au fost vedete! au dat interviuri pentru toate posturile nationale chiar si pentru National Geographic Kids!
ne bucurăm ca avem cu ce ne umple golul de la moartea lui Mark!

the Best of the Best

2010-05-24T07:17:00.000-07:00

JEREMY HARMER LA CONSTANŢA

Miercuri, 19 mai 2010, Colegiul Pedagogic «Constantin Brătescu» din Jud. Constanţa a fost gazda memorabilului seminar „ Teaching the Receptive Skills ” al cărui lector a fost nimeni altul decât părintele metodicii limbii engleze, distinsul prof. Jeremy Harmer. Acest seminar a fost posibil datorită Fischer International.
Jeremy Harmer s-a aflat la Constanţa sub auspiciile Heinle ELT Days fiind sponsorizat de editura Heinle Cengage Learning, editură ce a publicat seria sa de manuale Just Right destinată elevilor de liceu.
Domnul Jeremy Harmer este un scriitor cu experienţă în metodologie, autorul excelentei cărţi ˝The Practice of English Language Teaching” şi redactor al seriei „How to...”, serie găzduită de ELT Forum. Cursurile sale sunt utilizate în peste 40 de ţări.
Funcţia actuală: autor de manuale, scriitor, trainer, prezentator de conferinţă şi lider seminar, membru al facultăţii pentru MATESOL la New School din New York, administrator al International House, Organizaţia Mondială (IHWO).
De menţionat faptul că prof.Jeremy Harmer va reveni în România în perioada de 3-5 septembrie 2010 la Conferinţa Fischer International ce va avea loc la Rin Grand Hotel. Cu acest prilej, nu numai că ne va oferi nişte sesiuni noi, dar seara va da un spectacol tip cenaclu (cântă şi recită) alături de partenerul său Steve Bingham. Cei doi au mai prezentat spectacole de acest gen pe scene celebre din UK.
Aşadar, dragi colegi nu lipsiţi de la acest eveniment!

Prof. Diana Adam
şi ELT Consultant, Mihaela Boian
mihaela.boian@fedu.ro

TURISMUL ROMANESC

2010-05-15T12:28:00.001-07:00

sustin Gifted education

2010-05-04T14:13:00.000-07:00

Poezii de primavara

2010-04-08T12:10:00.000-07:00

George Dumitrescu
I - Muguri
Din ciclul "Sonete de primavara"

Asemenea cornitelor de iada,
Se îmbulzesc pe ram întâii muguri.
Cu lacrimi mari, ca boabele de struguri,
Butucul vitei plânge în ograda.

Miros de frunze arse, fum de ruguri
Si vrabiile gurese-n livada.
Pamântul abureste din zapada,
Cutreerat în carnea lui de pluguri.

O dulce ameteala te colinda
Si geana bate: fluture-n lumina.
Mustind de seva, pomii din gradina

Au prins golase ramuri sa-si întinda
Si-asteapta dimineata aprilina
În albe policandre sa-i aprinda.

Alexandru Vlahuta
Sonet - A revenit frumoasa primavara

A revenit frumoasa primavara;
Copacii parca-s ninsi de-atâta floare;
Dorinti copilaresti, renascatoare,
Fac inimile noastre sa tresara ....

Iubire e în razele de soare,
Si farmec în a codrului fanfara,
Si visuri dulci în linistea de sara:
În cer si pe pamânt e sarbatoare.

Ascult, privesc, respir cu lacomie,
Caci toata frumusetea asta-mi pare
Ca niciodata n-are sa mai fie!

Si-s fericit c-am fost o clipa-n stare
Sa simt, în marea lumii simfonie,
A gândurilor mele întrupare.

MANASTIREA Sfantul IOAN CASIAN - Pestera din Cheile Dobrogei

2010-04-05T08:36:00.000-07:00

MANASTIREA Sfantul IOAN CASIAN - Pestera din Cheile Dobrogei
Ziua Învierii, popoare sa ne luminam,
Pastile Domnului, Pastile!
Ca din moarte la viata și de pe pământ la cer,
Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi,
Cei ce-I cântam cântare de biruința!

HRISTOS A INVIAT!

Cele zece porunci ale lui O. Paler

2010-03-26T14:09:00.000-07:00

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
(Octavian Paler, Viata pe un peron)

Lansare de carte MIHAELA BURLACU " O vara de necuprins"

2010-03-11T14:52:00.001-08:00

"Vara de necuprins" a Mihaelei Burlacu

2010-03-11T14:18:00.001-08:00

in timp ce afara era zapada, in sufletul ei s-a asternut vara!

si eu alaturi de MIhaela Burlacu si Emilia Dabu

2010-03-11T14:08:00.000-08:00

si colega mea Gina Galbiasu alaturi de doamna Emilia Dabu si d-na lector dr. Larisa Casangiu

Marii cantareti ai Teatrului National de opera si balet Oleg Danovski

2010-03-11T14:02:00.000-08:00

soprana Silvia Stoica şi tenorul Daniel Stoica, acompaniaţi la pian de Natalia Gribinic,

SI alte poze de la lansarea de carte

2010-03-11T13:34:00.000-08:00

Invitatii speciali ai evenimentului
Poeta Emilia Dabu, membră a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Dobrogea
Domnul ION FAITER-mare prozator, poet si eseist al Dobrogei, membru in U.S.R

Directorul Muzeului de Artă, dr. Doina Păuleanu

I.S.J CoNSTANTA
Evenimentul editorial a fost prefaţat de un moment muzical susţinut de soprana Silvia Stoica şi tenorul Daniel Stoica, acompaniaţi la pian de Natalia Gribinic, de la Teatrul Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski”

Lansare de carte MIHAELA BURLACU " O vara de necuprins"

2010-03-10T13:27:00.000-08:00

Astazi 10 martie 2010, ora 17 in Sala Mare a Muzeului de Arta Constanta a avut loc, lansarea romanului distinsei mele prietene, Mihaela Burlacu, intitulat 'O VARA DE NECUPRINS'.
"Romanul descrie infernul dezlantuit de risipa timpului, unde cuvintele se aglomereaza, striga, se sufoca..."(poetul Lucian Manailesc)

MARTIE IN HAINA NOUA

2010-02-28T06:52:00.000-08:00

Martie incepe cu Zilele Babelor mai totdeauna cu viscol si zapada amestecata cu ploaie.Acest manios inceput al lui martie e o lupta in natura intre iarna care se duce si primavara care vine.
Sfantul soare, cum ii zicem asa de frumos noi, românii, trece acum din partea de miazazi a cerului, pe partea de miazanoapte, si face pe la sarbatoarea Mucenicilor, sa fie ziua deopotriva de lunga cu noaptea.De aici, apoi, e inceputul primaverii, si soarele rasare tot mai devreme si se culca tot mai tarziu, si desteapta cu lumina si caldura sa pamantul.
Cei dintai, cari isi scot capul din pamant, sunt ghioceii. Albi ca si zapada de care abia a scapat campul, ei sunt dulcii vestitori ai primaverii. Ei ne vestesc primavara din pamant; iar de sus, din vazduh, ne-o vestesc berzele.
Martie, sau cu numele vechi Martisor, e inceputul primaverii si, in ziua dintai a lui, românii au frumosul obiceiu sa dea martisoare.
Si dupa cum, intr-aceasta luna toate vestesc buna vestire a primaverii, noi serbam si o sarbatoare mare, numita Buna-Vestire.

“Calendarul scolarului”-de George Cosbuc

Avem timp de Octavian Paler

2010-02-22T13:17:00.000-08:00

Avem timp
Octavian Paler
Avem timp pentru toate.
Să dormim , să alergăm în dreapta şi-n stânga,
să regretăm c-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris , să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele ,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările, să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uitam dupa-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le înţelegem,
Avem timp pentru toate .
Nu e timp doar pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta-murim.
Am învăţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă!!
Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească.
Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită.
Restul ...depinde de ceilalti.
Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie
Altora s-ar putea să nu le pese.
Am învăţat că durează ani ca să câţtigi încredere
Şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi
Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă
Ci PE CINE ai.
Am învăţat că te descurci şi ţi-e de folos farmecul circa 15 minute
După aceea , însă, ar trebui să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii mai bine să facă
Ci cu ceea ce poţi tu să faci
Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor
Ci contează ceea ce pot eu să fac pentru a rezolva
Am învăţat că oricât ai tăia
Orice lucru are două feţe
Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea să fie ultima oară când îi vezi
Am învăţat că poţi continua încă mult timp
După ce ai spus că nu mai poţi
Am învăţat că eroii sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie
Indiferent de consecinţe
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc
Dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat
Dar nu am dreptul să fiu rău
Am învăţat că prietenia adevărată continuă să existe chiar şi la
distanţă
Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevărată
Am învăţat că , dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu
Nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.
Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten
Oricum te va răni din când în când
Iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta
............................................................
Am învăţat că scrisul
Ca şi vorbitul
Pot linişti durerile sufleteşti
Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult
Iţi sunt luaţi prea repede...
Am învăţat că este prea greu să-ţi dai seama
Unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.
Am învăţat să iubesc
Ca să pot să fiu iubit.

Didactica Nova

2010-02-16T13:30:00.000-08:00

Didactica Nova

Sinteza zilei « Sinteza zilei

2010-02-14T12:48:00.000-08:00

Sinteza zilei « Sinteza zilei

2010-02-14T11:02:00.000-08:00

HAPPY VALENTINE'S DAY!

2010-02-13T13:40:00.000-08:00

CE ÎNSEAMNĂ DRAGOSTEA

Un grup de psihologi a pus unor copii cu varste cuprinse intre 4 si 8 ani urmatoarea intrebare: “Ce inseamna dragostea?” Raspunsurile primite au fost mai adanci decat ne-am putea imagina. Iata-le:
“Cand bunica mea a facut artrita, nu mai putea sa se aplece sa-si faca unghiile de la picioare. Asa ca bunicul i le face de atunci mereu, desi are si el artrita la maini. Aceasta este dragostea.” (Rebecca- 8 ani)
“Cand cineva te iubeste, felul in care iti rosteste numele este diferit. Chiar stii ca numele tau este in siguranta in gura lui.” (Billy - 4 ani)
“Este dragoste cand o fata se parfumeaza, un baiat se da cu after shave, ies impreuna in oras si se miros reciproc.” (Karl - 5 ani)
“Este vorba de iubire atunci cand mananci in oras si ii dai cuiva cei mai multi dintre cartofii tai prajiti, fara sa ii ceri in schimb cartofii lui.” (Chrissy -6 ani)
“Dragostea este ceea ce te face sa zambesti atunci cand esti obosit.” (Terri - 4 ani)
“Este dragoste atunci cand mami ii face cafea lui tati si ia o inghititura inainte de a i-o da, pentru a fi sigura ca gustul este OK.” (Danny - 7 ani)
“Dragoste este atunci cand te saruti tot timpul. Apoi, cand obosesti de atata sarutat tot vrei sa fii impreuna si sa stai de vorba. Asa sunt mami si tati. Sunt caraghiosi cand se saruta.” (Emily - 8 ani)
“Dragostea este ceea ce este cu tine in camera de Craciun daca te opresti din deschis cadouri si asculti.” (Bobby - 7 ani)
“Daca vrei sa inveti mai bine sa iubesti, trebuie sa incepi cu un prieten pe care il urasti…” (Nikka - 6 ani - ne-ar trebui cateva milioane de Nikka pe aceasta planeta)
“Este dragoste atunci cand ii spui unui baiat ca iti place camasa lui, iar el se imbraca dupa aceea cu acea camasa in fiecare zi.” (Noelle - 7 ani)
“Dragoste este intre un batranel si o batranica care sunt inca prieteni dupa atatia ani, desi se cunosc atat de bine.” (Tommy - 6 ani)
“In timpul recitalului meu la pian eram pe scena si imi era frica. M-am uitat la oamenii care ma priveau si l-am vazut pe tatal meu care imi facea cu mana si imi zambea. Era singurul care facea asta. Si nu mi-a mai fost frica.” (Cindy -8 ani)
“Mama ma iubeste mai mult decat oricine altcineva. Nimeni altcineva nu ma saruta seara inainte de culcare.” (Clare - 6 ani)
“Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati transpirat si mirositor si tot ii spune ca este mai frumos decat Robert Redford.” (Chris - 7 ani)
“Este dragoste atunci cand catelusul tau te linge cand ajungi acasa, desi l-ai lasat singur toata ziua.” (Mary Ann - 4 ani)
“Stiu ca sora mea ma iubeste pentru ca imi da intotdeauna hainele ei vechi si trebuie sa se duca sa isi cumpere altele.” (Lauren - 4 ani)
“Atunci cand iubesti pe cineva genele ti se ridica si coboara si mii de stelute ies din tine.” (Karen - 7 ani)
“Este dragoste atunci cand mami il vede pe tati pe toaleta si nu i se pare ridicol.” (Mark - 6 ani)
“Nu trebuie sa spui te iubesc daca nu este adevarat. Dar daca este adevarat, trebuie s-o spui cat mai des… Oamenii uita.” (Jessica - 8 ani)

COLTUL PROFESORULUI

2010-02-13T13:31:00.001-08:00

COLTUL PROFESORULUI

2010-02-13T13:31:00.000-08:00

COLTUL PROFESORULUI

Filme româneşti din toate timpurile: O Scrisoare Pierduta (1953)

2010-02-11T11:16:00.000-08:00

Filme româneşti din toate timpurile: O Scrisoare Pierduta (1953)

Adam Diandra

2010-02-08T13:31:00.000-08:00

Adam Diandra

EDITORIAL

2010-02-07T11:46:00.000-08:00

Educaţia,
la vreme de criză

de Ilorian Păunoiu

Educaţia este asociată, încă de la început, cu omul civilizat, cu omul care este permanent preocupat de viitorul cetăţii. Ce mai înseamnă educaţia in aceste vremuri de criză ?! Pe lângă criza de sistem pe care o cunoaştem şi o tot analizăm, uneori până la bagatelizare, a venit, colac peste pupăză, şi această criză financiară, de undeva de peste ocean, care nea lăsat în ceaţă, chiar acum când pescuiam în ape tulburi.
Modelul învăţătorului de modă veche, cu lavalieră şi diapazon, al profesorului preocupat în mod deosebit de ţinută, avid de informaţie şi instruire continuă, se pare că a apus demult.Ce nea mai rămas? Un ˝cadru didactic˝ totdeauna grăbit, în criză de timp, rupt între orele de curs şi ˝meditaţii˝, veşnic nemulţumit de salariul care trebuie să crească în raport cu indicele inflaţiei şi alergând disperat după ˝credite˝ sau ˝puncte˝ trecute în contul ˝remuneraţiei după buget˝ .
Ce mai înseamnă, în atari condiţii, educaţia tinerei generaţii care se raportează la o astfel de resursă umană? Nu vreau să fiu rău, dar mai bine aşa decât să cad în acel fetişism lipsit de substanţă şi mult îndepărtat de adevăr.
A mai rămas totuşi o mlădiţă în învăţământul românesc, care dacă este îngrijită cum trebuie, ar putea da roadă multă spre bucuria întregii societăţi.
Există rara avis, acel soi ales, de profesor conştiincios, care nu se plafonează şi conspectează după laptopul personal, ultimele descoperiri în materia pe care o predă, care pune pe roate reviste şcolare şi extracurricular, la un video proiector, le arată elevilor ce se mai întâmplă pe mapamond, în catedralele ştiinţifice, în laboratoarele planetei albastre, în adâncul de pădure tropicală sau gropi oceanice, care flutură un document istoric rar sau o stea pitită de pe bolta cerească.
Îmi scot pălăria în faţa dirigintelui care se interesează la nivel de performanţă de soarta elevului, de familia lui, de condiţiile de viaţă, de bolile la care este predispus şi dă soluţiile cele mai bune părinţilor pentru al aduce pe copil la stadiul de performanţă şcolară.
Îl salut cu tot respectul pe directorul care mai are timp să fie si un bun administrator în şcoala pe care o păstoreşte pentru ca, becurile, prizele, caloriferele şi calculatoarele să funcţioneze, sălile de clasă să fie curate, uşile şi ferestrele să se închidă, rondul de flori să fie udat în fiecare dimineaţă.
˝Zgomotul şi Furia˝zgomotul şi furia oraşelor mici şi mari se mai aude totuşi acel glas cristalin de profesoară cuminte care fascinează, încântă şi trezeşte în copilul din faţa ei, curiozitatea cunoaşterii, dorinţa de a înţelege lumea în care trăieşte şi de a trece cu eleganţă prin sălile de curs sau, avid de informaţie, printre rafturile bibliotecilor.
Sindicatele acestea cu un comportament agresiv, ar trebui să se preocupe mai mult de asigurarea calităţii în învăţământul preuniversitar decât de greve şi revendicări salariale.
Sistemul de învăţământ trebuie să recompenseze performanţa şi valoarea, instaurând meritocraţia în locul unei democraţii şcolare cu iz de anarhie sau stagnare.
Să mai auzim şi de bine, că de rele neam săturat şi promit să revin. Aurevoir la plus, à bon entendeur salut!

Editorial publicat in nr 2/2009 al revistei Coltul Profesorului

Despre Ilorian Păunoiu

Redactor revista Forum
De 4 ani este colaborator la revista Credinţa Străbună, editată de Arhiepiscopia Alba¬ Iulia
Membru al Asociaţiei Studenţilor Francofoni
Membru al Societăţii Culturale Anton Pann, Râmnicu Vâlcea
Conducator al cenaclului literar Lumină Lină,din Râmnicu Vâlcea
Redactor şef adjunct la revista Cale de Lumină , Popeşti
Realizatorul emisiunii culturale Picătura de cultură, VTV Râmnicu Vâlcea

OCTAVIAN PALER

2010-02-07T10:48:00.000-08:00

Mitologii subiective
Din “Mitologii subiective” am aflat ca Sisif poate fi atacat de amnezie in lupta sa cu muntele. Ce e mai rau: ca uita de el insusi si de nevoile sale, sau ca pur si simplu ca nu mai stie de ce trebuie sa urce? Sisif este doar omul comun trecut putin de catre greci prin mierea legendelor? Sau chiar a existat pentru a ne arunca pe noi in derizoriu? Sirenele sunt si ele prezente si ne aduc aminte ca, urmarindu-le la nesfarsit, nu ne mai e sete, nici foame, iar ego-ul devine un fel de carpa cu care se poate sterge puntea vasului cu care calatorim. Pana ne vom lovi cu capul de stanci. Fiintele acelea, atat de frumoase, pot fi atat de crude? Sau rolul lor pe pamant era tocmai cel de a ne lasa pe toti in “coada de peste”? Apare si pasarea Phoenix, cea despre care s-a scris atat de mult ca simbol al unei renasteri pe care cu totii ne-o dorim atunci cand ananghiile ne pasc, individual sau colectiv. Iar daca parcurgem randurile mai departe, Paler ne trezeste cu o intrebare directa ca o lovitura in plexul solar: a vazut cineva, vreodata, pasarea asta? Stie cineva despre ce vorbim sau cuvantam, ca aproape de fiecare data, despre iluzii si dorinta de (re)veni (sau poate parveni?) dintr-o cenusa pe care o meritam cu prisosinta? Iata si un fragment din aceasta carte pe care, cu siguranta, o voi mai aduce aici pentru voi:
“Traim pentru a deveni vinovati, ar vrea sa ne reproseze Apolo… Dar ce mi-ar putea dovedi o zi limpede daca nu ma bucur de ea? Sunt aici, in aceasta zi frumoasa pe care ar fi pacat sa o tradez, marea fosneste la cativa pasi, albastrul acestei mari arde in amiaza ca un foc si ma purifica, iar nisipul e cald ca si trupul meu. Nu vreau sa ma gandesc la nimic altceva pentru ca totul e aici, tot ce sunt, tot ce vreau si ce simt. Pot sa uit ce-am discutat cu cineva intr-o asemenea amiaza, dar lumina ma face sa repet, ametit de soare, ceea ce au crezut grecii despre fericire. Sunt momentele cand as putea fi fericit. Sau, poate, chiar am fost.”
Imi este foarte dificil sa aleg un fragment din cartile lui Octavian Paler. Pentru ca intotdeauna, inainte de a o face, ma intreb de ce. De ce este nevoie ca acum, dupa “plecarea” sa, sa fie nevoie ca o mana de oameni sa umble printre randurile sale si sa le scoata la iveala? De ce intotdeauna cei care au avut ceva de spus au fost legati in timpul vietii cu o basma a muteniei peste gura? Stiu ca nu suntem numai noi, ca popor, vaduviti de aceste reale constiinte si ca exemplele pot curge cateva zile fara oprire, dar sunt convins pe zi ce trece de urmatorul lucru: noi chiar meritam, in unele circumstante, tacerea celor care gandesc. Foarte des cred ca muteniile acestea se nasc din mahnire si din inutilitatea gestului zilnic de destepta un subconstient colectiv amortit, dintr-un fel de lehamite ce incepe sa te guverneze atunci cand fenomenul “racirii gurii de pomana” devine din ce in ce mai obsedant, sau pur si simplu din decenta. Din decenta cu care marile caractere sunt inzestrate genetic si care le impiedica sa imparta celor care nu impartasesc. Eu, personal, sunt extrem de bucuros cand se apropie “deadline-ul”, atunci cand se apropie ziua de duminica si stiu ca trebuie sa vin aici cu un alt material. Pana acum cativa ani am avut obsesia “termenului de predare”. Acum a disparut. Intalnirile mele duminicale au devenit o placere. Ca si fraza pe care o aduce Daniel Cristea-Enache in prefata celei de-a treia editii: “…dintre cele patru conditii puse de Poe fericirii (Viata in aer liber, Iubirea, Detasarea de ambitiile meschine, Creatia) le indeplinesc acum in mod cert pe primele doua.” Iar dl. Enache spune: “La peste treizeci de ani de la aparitia acestor splendide “Mitologii subiective”, suntem in masura sa-l completam pe autorul lor. Nu mai incape dubiu ca Octavian Paler a indeplnit, prin viata si opera sa, toate cele patru conditii puse de Edgar Allan Poe fericirii.”
Nimic de adaugat. Poate doar dorinta mea ca saptamana care vine sa fie mai buna…
sursa; http://octavianpaler.ro/Paul Gabor

FISA DE EVALUARE A PERFECTIONARII SI A DEZVOLTARII PROFESIONALE

2010-02-04T13:17:00.000-08:00

NUMELE SI PRENUMELE- ADAM ELENA DIANA
STUDII:
1. FACULTATEA DE LITERE, UNIVERSITATEA OVIDIUS, SPECIALIZAREA RO-EN, PROGRAM BOLOGNA, 60 CREDITE/AN X 3 ANI=180 CREDITE
ANUL ABSOLVIRII: 2009
SPECIALITATEA: FILOLOG

2. COLEGIUL UNIVERSITAR DE INSTITUTORI, OVIDIUS ,PROGRAM BOLOGNA, 60 CREDITE/AN X 3 ANI=180 CREDITE
ANUL ABSOLVIRII: 2007
SPECIALITATEA: INSTITUTOR INV. PRIMAR, LIMBA ENGLEZA

CURSURI DE FORMARE URMATE:

CONSILIERE SI ORIENTARE-“CURRICULA PENTRU CLS I-XII”
- PER. DE DESFASURARE: 16,17,23,FEB 2007
-LOCUL DE DESFASURARE: C.C.D
- FELUL ACTULUI ELIBERAT: ADEVERINTA NR,20/2.IV.2008

PROIECTUL PENTRU INVATAMANT RURAL, AUTORIZAT MECT- 30 DE CREDITE.
- LOCUL DE DESFASURARE S.A.M ISTRIA
-FELUL ACTULUI ELIBERAT – IN CURS DE ELIBERARE

PERFECTIONARE IN INFORMATICA,”PROGRAMUL V110”, AUTORIZAT MECT
-PERIOADA DE DESFASURARE: 30.07.2001-24.08.2001
-LOCUL DE DESFASURARE: SEDIUL TERITORIAL DE INSTRUIRE G.M.B
-FELUL ACTULUI ELIBERAT: « CERTIFICAT DE ABSOLVIRE A CURSULUI DE PERFECTIONARE INFORMATICA ».

LUCRARI STIINTIFICE,
METODICE, CAIETE PTR. ELEVI
(IN ULTIMII 5 ANI)

JURNALISTICE
 -FONDATOR, COORDONATOR SI REALIZATOR al revistei
“COLŢUL PROFESORULUI”, ED. PUNCT OCHIT, CONSTANTA, ISSN 2065-1945, NR.1 2008, NR.2 2009.
ARTICOLE
 74 DE MATERIALE PUBLICATE PE PORTALUL NATIONAL
WWW. DIDACTIC.RO, id-ul de utilizator- adam
 REVISTA “ COLŢUL PROFESORULUI”, ISSN 2065-1945
NR.2/ 2009- “STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE ÎN PREDAREA ŞI ÎNVĂŢAREA LIMBILOR STRĂINE”.
NR.1 / 2008- “SONG, NURSERY RHYMES AND CHANTS IN PRIMARY SCHOOL”.
 REVISTA” NOI SI DASCALII NOSTRI”, ISSN 1843-2506
NR.12/2008 “HOW TO TEACH ENGLISH”
NR.8/2008 “LESSON PLAN” proiect U.J.I.P
NR 6/2008 « SERBAREA DE HALLOWEEN »
NR.5/2008 »NEVOIA DE A INVATA LIMBA ENGLEZA CA LINGUA FRANCA »
SIMPOZIOANE
 SIMPOZION INTERNATIONAL DE DIDACTICA MODERNA
TEMA » STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE PETROSANI »
-14 FEB. 2009, REFERAT-
“ TYPES OF LESSONS USED IN TEACHING ENGLISH”-23 FEB.2008, REFERAT-
” DIDACTIC ACTIVITIES USING RHYMES, SONGS AND CHANTS” -ISSN-1844-217X, EDITURA NOMINA, PITESTI/2008.23 FEB.
 SIMPOZION NATIONAL TATARASTII DE SUS, 28 AUGUST 2008
TEMA: ZIUA NEDISCRIMINARII IN ROMANIA
REFERAT-“INCLUZIUNEA COPIILOR RROMI IN INVATAMANTUL PRIMAR”
I.S.B.N.978-973-0-05878-9
CARTI IN DOMENIUL EDUCATIONAL
 -CO-AUTOR “ NOI, ÎMPREUNA, CARTE FRUMOASA PENTRU TOTI DIN CASA”,EDITURA NOMINA, PIATRA NEAMT.ISBN 978-973-0-05976-4, 2008.
 “CHILDREN’S NURSERY RHYMES”, VOL.1, EDITURA EX.PONTO,CONSTANTA, AUTOR DIANA ADAM. ISBN VOL.1 973-644-582-8/ 978-973-644-582-8, 2006.
 “CHILDREN’S CHRISTMAS CAROLS”, EDITURA EX.PONTO, CONSTANTA, AUTOR DIANA ADAM. ISBN VOL 2. 973-644-583-6/978-973-644-583-5, 2007.
 “VERDE CRUD”-CREATII ALE COPIILOR, ISBN 978-973-1754-47-5, 2007- 2008.
INDRUMATOR AL ELEVEI FLORESCU ANDREEA, LOCUL 1, CONCURS NATIONAL “VERDE CRUD”
COLABORARI
 COLABORATOR SI REALIZATOR AL COPERTEI REVISTEI ” CRÂMPEIE DE INOCENTA”, ED. PUNCT OCHIT, ISSN-2065-4960,SEM I, 2008-2009.
 COLABORATOR SI REALIZATOR AL COPERTEI REVISTEI “CASUTA COPILARIEI”, NR 1/2008, S.A.M ISTRIA, JUD CONSTANTA

Diversity Word Challenge

2010-02-04T13:14:00.000-08:00

Over the last several months, and years, I have heard and read these words: diversity, race, multiculturalism, ethnic and ethnicity, culture, multiethnic and cultural diversity. I bet you have seen these words published, heard them spoken and possibly used them as your very own. Am I right?

If I were to ask you what each of these words or terms meant, would you know how to answer? I decided to challenge myself. I sat down a minute to jot down, separately, what I thought each of the word definitions were. Will YOU take the challenge?

Write these words on a sheet of paper.
• diversity,
• race,
• multiculturalism,
• ethnic or ethnicity,
• culture,
• multiethnic, and
• cultural diversity.

Take a few minutes and do it yourself. What do these words and terms mean, individually, to you?

Let's have a look at what the words mean from a source many of us use today, the internet dictionary (www.dictionary.com) Here's what www.dictionary.com said: (Printed below are the A and B definitions as listed on their website, www.dictionary.com, 2010.):

1. Diversity – A. The fact or quality of being diverse; difference. B. A point or respect in which things differ.

2. Race – A. A local geographic or global human population distinguished as a more or less distinct group by genetically transmitted physical characteristics. B. A group of people united or classified together on the basis of common history, nationality, or geographic distribution: the German race.

3. Ethnic or Ethnicity – A. Of or relating to a sizable group of people sharing a common and distinctive racial, national, religious, linguistic, or cultural heritage. B. Relating to a people not Christian or Jewish; heathen.

4. Culture – A. The totality of socially transmitted behavior patterns, arts, beliefs, institutions, and all other products of human work and thought. B. These patterns, traits, and products considered as the expression of a particular period, class, community, or population

5. Multiethnic - Of, relating to, or including several ethnic groups.

6. Cultural Diversity – A. Denoting or deriving from or distinctive of the ways of living built up by a group of people: of or relating to the shared knowledge and values of a society; "cultural roots" B. relating to the raising of plants or animals; "a cultural variety"

Now that you have taken the challenge, how did you do? Were you surprised that many of these terms are used interchangeably yet they relate to very different things?

Let's be honest. If I ask you, “do multicultural and multiethnic have the same definition?”, or how about, “are the terms multiracialism and multiculturalism interchangeable?” would you immediately know how to respond? And after re-reading the definitions above, would you feel comfortable responding with solid, positive, and justifiable answers?

I know, that by now, you are either feeling confused (which I must confess I sure did after reading and re-reading all the definitions, comparing my thoughts with the actual definitions, their use as nouns and adjectives) or overwhelmed. Or, maybe you feel very confident in utilizing these terms, interchangeably, as they relate to the environments you are part of, the classrooms you create and the programs you administer.

Whatever confidence level you have reached, or are admitting to at this moment, you have to agree with me that the terms we have minimally explored together, diversity, race, ethnicity, multicultural, multiethnic and many varied combinations of these terms, can be confusing.

Today, more than ever before, many of us are required to embrace “multiculturalism”, or be “multiculturally sensitive” and better yet, teach “diversity in the workplace,” or if you are in elementary education, incorporate “diversity in the play place.”

Why can't we just make it easy on ourselves, and everyone around us, and when asked, “Is your program ethnically diverse?” we simply respond, “We believe in ALL people and include everyone.”

And if we, individually, were to ask ourselves, “Do I embrace diversity and immerse myself in multicultural environments?” how would you answer? Can I quote you?

Dascalul zilelor de ieri si de azi

2010-02-02T17:46:00.000-08:00

Democrit, un mare filosof grec presocratic spunea: „A creşte copii e un lucru riscant, căci reuşita depinde de multă trudă si grijă, iar nereuşita întrece orice altă durere“.
Octavian Goga a surprins în versuri deosebit de frumoase chipul dascălului din Ardeal, în perioada dualismului austro-ungar, a arătat şi în calitate de ziarist în presa românească a timpului, viaţa grea plină de privaţiuni şi umilinţe a acelora care activau în şcoala românească: „Dascălul nostru sătesc condamnat printr-o leafă neînsemnată la privaţiunile unui trai umilitor de modest, a săvârşit la măsuţa lui de brad cel mai frumos apostolat al muncii. Trudind multe ceasuri pe zi, sub tavanul unei căsuţe cu optzeci de suflete, a ostenit acest dascăl învăţându-i carte pe copiii oamenilor. După orele acestei meserii, care cu răsplata ei nu puteau îndestula foamea celor şapte guri de la casa lui, îşi aşeza bietul om surtucul de cheutoarea unei grinzi şi lua sapa ori grebla supunând şi la această muncă mâna care înainte cu o jumătate de ceas potrivea slovele pe tablă. Ascultând cu resemnare îndrumările mai marilor bisericeşti, atins câte o dată în mândria tagmei lui de pornirile maştere ale cutărui preot care îl lua straşnic pe sus, silit să-şi asigure bunăvoinţa părintelui protopop prin plocoane, care zdruncinau de-a binelea echilibrul lui de gospodar modest, supus privirii ascuţite a unui inspector ungur, cu aere de stăpân neîncrezător, acest dascăl a muncit înainte”*
Copiii sunt tot ce avem mai scump. Bogăţia noastră cea mai mare sunt copiii pe care i-am crescut şi educat, căci asta este menirea educatorului pe pămant. Această menire de a creşte şi educa copii atrage dupa sine o mare responsabilitate.

-*Octavian Goga, ”Însemnările unui trecător”, Arad 1911, p. 76–77

o meserie frumoasa

2010-02-02T17:41:00.000-08:00

Meseria de profesor este atat de frumoasa... Simti ca daruiesti atat de mult... Desigur, avantajele sunt nenumarate, iar rasplata mai presus de orice. Iata mai jos un caz real:
Un copil, la gradinita, incearca sa isi incalte cizmulitele. Pentru ca nu se descurca, a cerut ajutor educatoarei. Cu tot trasul si impinsul, cizmulitele nu voiau nicidecum sa intre. Pana cand a reusit totusi sa il incalte, educatoarei i-au aparut broboane de transpiratie pe frunte. De aceea aproape ca i-au dat lacrimile cand copilul i-a zis:
"Doamna, dar sunt puse invers..."

Intr-adevar, erau pe picior gresit... Nu a fost cu nimic mai usor sa ii scoata cizmulitele decat sa i le puna, totusi a reusit sa isi pastreze calmul pana cand iar cizmulitele erau incaltate, tot cu sudoare pe frunte, dar de data aceasta asa cum trebuia. Insa atunci baietelul a zis:
"Cizmulitele astea nu sunt ale mele!!"
In loc sa strige la el:"De ce nu mi-ai spus??", educatoarea si-a muscat buza si inca o data s-a chinuit sa il descalte. Cand s-a terminat chinul descaltatului, baietelul i-a spus:
"Sunt cizmulitele fratelui meu. Mama mi-a zis sa le incalt pe astea azi."
Acum ea nu mai stia ce sa faca...Sa planga sau sa rada? A reusit totusi sa stranga suficienta rabdare pentru a se lupta din nou cu cizmulitele. Cand, in sfarsit, l-a incaltat, inainte de a-l trimite afara la joaca, l-a intrebat:

“Si acum, unde iti sunt manusile? Trebuie sa ti le pun in maini ca sa poti pleca afara!"
Raspunsul?
"Le-am bagat in cizmulite ca sa nu le pierd..."

Codul lui Oreste

2010-02-02T16:49:00.000-08:00

Codul lui Oreste

Jurnalul Cristinei: iunie 2009

2010-01-13T15:12:00.000-08:00

Jurnalul Cristinei: iunie 2009

Plai cu boi » Revista lu’ Dinescu

2009-10-05T09:37:00.000-07:00

Plai cu boi » Revista lu’ Dinescu

Galerie | Mihai Bendeac

2009-10-04T14:49:00.000-07:00

Galerie | Mihai Bendeac

Victor Ciutacu - Vorbe Grele

2009-10-04T12:51:00.000-07:00

Victor Ciutacu - Vorbe Grele

Semnează manifestul NOI VREM RESPECT! | Realitatea .NET

2009-10-03T13:16:00.000-07:00

Semnează manifestul NOI VREM RESPECT! | Realitatea .NET

Forum Profesori Constanta • Vezi subiect - Revista "Coltul profesorului"

2009-09-21T11:57:00.000-07:00

Forum Profesori Constanta • Vezi subiect - Revista "Coltul profesorului"

Didactica Nova

2009-08-28T14:12:00.000-07:00

Didactica Nova

didactic.ro- Utilizator - adam

2009-08-27T06:47:00.000-07:00

didactic.ro- Utilizator - adam

Jeremy Harmer - The Practice of English Language Teaching. New Edition[1]

2009-08-27T06:40:00.000-07:00

Jeremy Harmer - The Practice of English Language Teaching. New Edition[1]

Faze funny cu animale

2009-02-03T11:03:00.000-08:00

Faze funny cu animale

despre dascali

2009-01-19T13:30:00.000-08:00

„A creşte copii e un lucru riscant,

căci reuşita depinde de multă trudă şi grijă,

iar nereuşita întrece orice altă durere“.

- Democrit

Psihologia educaţiei şi pedagogia generală îl încurajează pe profesor să reflecteze asupra rolului său în procesul educativ. Un model construit de cercetătorii americani (Gallagher, 1994) distinge trei roluri posibile ale profesorului, care sunt totodată şi abordări diferite ale acţiunii pedagogice:

& -Abordarea executivă propune un profesor prin excelenţă executor. Profesorul se preocupă în mod special de punerea în aplicare a obiectivelor didactice, slujindu-se de cele mai eficiente metode. În plus, el urmăreşte să evalueze efectele intervenţiilor sale şi le ia în seamă atunci cănd proiectează interacţiunile viitoare cu elevii.

& -Din perspectiva abordării terapeutice, profesorul este o persoană empatică ce se îngrijeşte cu prioritate de problemele emoţionale şi motivaţionale ale elevilor. Stima de sine, sentimentul eficienţei personale, acceptarea de către grup sunt socotite condiţii esenţiale ale participării eficiente în şcoală.

& -Abordarea eliberaţionostă îl concepe pe profesor ca un eliberator al minţii elevilor, ca un factor activ în dezvoltarea armonioasă, cognitivă şi morală, a elevilor.

Rolul de profesor presupune argumentarea într-un păienjeniş de grupuri de referinţă care pun profesorului cerinţe diferenţiate: el reprezintă autoritatea publică, ca reprezentant al statului, transmiţător de cunoştinţe şi educator, evaluator al elevilor, partenerul părinţilor în sarcina educativă, membru în colectivul şcolii, coleg. Profesiunea de educator este -fără îndoială- încărcată de tensiune. Pentru a putea răspunde răspunde atâtor cerinţe şi articula oferta sa comportamentală unor solicitări diverse, el trebuie să aibă conştiinţa misiunii sale, are obligaţia de a observa şi evalua, disponibilitatea de a primi sugestii, aptitudinea de a organiza şi regiza procesul de instruire

Personalitatea cadrului didactic (educatoare, învăţător, profesor), din orice perspectivă ar fi abordată, rămâne una dintre cele mai distincte din punct de vedere al caracteristicilor specifice, datorită rolului atât de însemnat pe care îl are în viaţa copilului. Raportul de interdependenţă dintre personalitate şi activitatea didactică, educaţie în general, devine fundamental în scopul optimizării acestor activităţi şi a evidenţierii impactului personalităţii cadrelor didactice asupra elevilor în procesul de învăţământ.

Cu drag,

Diana Adam

PROFESORII

de Ilorian Păunoiu

Ingeri camuflaţi
îmbrăcaţi lumeşte
merg zâmbind pe stradă
vorbesc româneşte

au chipuri diferite
aura discretă
însă pe sub unghii
toţi au praf de cretă.